O secunda cat un meci
20 Nov 2011 | Postat in : Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei
A fost BC Timisoara vs. Gaz Metan Medias. Un meci superb, in ciuda momentelor de agresivitate, normale pentru o miza atat de mare (mediesenii au pierdut stupid in etapa trecuta, prin forfeit, cu Asesoft, cand antrenorul lor a trimis pe teren 5 straini, fara sa respecte regula de minim un roman pe teren).
A fost un meci la care s-a auzit galeria celor din Medias, care a cantat aproape tot timpul, cu fair play, incurajandu-si echipa.
A fost un meci la care lipsa galeriei noastre a fost suplinita de un baiat din primul rand, care a batut cu o placheta de lemn in tabla de la marginea terenului. Cand basicile de la maini au devenit prea dureroase, a inceput sa bata cu pumnii in tabla. Cipri Damian il cheama si e tot numai suflet pentru baschetul timisorean.
A fost un meci la care n-am avut galerie, dar am avut spectatori care au stiut sa se ridice in picioare si sa incurajeze atunci cand a fost nevoie de ei.
A fost un meci pe care l-am simtit in stomac, de la inceput pana la sfarsit.
A fost un meci la care numele lui Bogdan Popescu a fost scandat. De trei ori, doar, dar e un inceput.
A fost un meci in care spectatorii tribunei “Shone Markovic” Β ar fi vrut sa-l vada jucand pe capitanul inimilor lor. Poate singurul regret al meciului de azi, ca nu l-am vazut jucand.
A fost un meci decis in ultima secunda, cand “zburatorul” Archie a primit o pasa de la Cuic si a trimis mingea spre cos.
A fost un meci de istorie. Istoria aceea care se scrie in timp ce tu o privesti, semnul ca dupa ploaie rasare intotdeauna soarele.
A fost 78-76.
Suntem pe primul loc.
*fotografie de pe site-ul oficial BC Timisoara
Tweet
Comentarii recente