Les Ondes Orientales

Îmi place muzica. Aia cu vorbe, aia fără, cu instrumente multe sau doar cu unul singur. Îmi plac sunetele pline care mă izbesc în coșul pieptului sau cele suave, care-mi fac gândurile să se liniștească. Îmi place muzica aia care mă face să mă opresc și să sun un prieten. Sau cea care mă ridică de pe scaun. Cu care dansez în mașină sau lângă care scriu.

Acum, azi, toată săptămâna, am ascultat până la obsesie un oud, un pian și o voce. Împreună și separat, am capacitatea (sau calitatea?) de a asculta dintr-o melodie exact instrumentul care-mi place pe moment. Pian și oud, cu o picătură de voce extraterestră.

Dac-ați avut vreodată încredere în muzica pe care o recomand, ascultați asta. Dacă știți deja, nu-i bai, mai ascultați o dată. E melodia care mi s-a transformat în cap de cele mai multe ori în ultimele săptămâni, cu fiecare ascultare. Dhafer Youssef (oud și voce) Quartet (cu Tigran Hamasyan la pian, Chris Jennings la bas și Mark Guiliana la percuție).

Tweet