Sa ma si laud putin
Dupa minunata excursie cu bicicletele de ieri si dupa dansul de 5 ore la focul de tabara din Arsenal Park, ar fi trebuit sa am o febra musculara de mare exceptie. Mai ales ca saptamana trecuta, pe vremea asta, nu ma puteam misca din cauza spondilozei.
Se pare ca in afara de o usoara durere la maini (in palme, mai exact, ca am strans de ghidonul ala de parca viata mea ar fi depins de el), sunt ca noua. Si am o energie pe care mi-o invidiaza toata lumea, asa ca s-a dus de suflet plictiseala. Vreau inapoi….
TweetRelated Posts
-
Prietenia neconditionata
4 Comments | Jan 15, 2014
-
Cum sa privesti dansul
No Comments | Jun 11, 2013
-
Stephen King, Lars von Trier si “one mocky horror”
4 Comments | Jan 7, 2014
-
Cui ii pasa ce crede lumea?
7 Comments | Nov 12, 2008
One Comment
Surprinzator, nici pe mine nu m-a durut nimic a doua zi… Dar nu stiu daca e meritul conditiei mele fizice sau al celor 2 aspirine pe care le-am infulecat repede cand am ajuns acasa