Vineri dimineata era ploaie cand am plecat spre birou si ma gandeam cu groaza oare ce vom face noi tot weekendul, daca ploua in halul ala. Intre timp, ploaia s-a oprit, ne-a revenit zambetul pe buze si am purces spre Arsenal Park: Ovi, Veve, Raul, eu si Alin,bucatarul garnizoanei, recuperat la timp pentru a ne salva weekendul.

Cand am ajuns, Sebi, Denisa, Cetin, Roxana si al ei sot, Alex (va pup, tu!), infigeau cu maiestrie niste sageti intr-o tabla de darts. Pupaturi, alea, ne-am cazat rapid si am fugit la focul de tabara, de la care se simteau deja niste mirosuri imbietoare.Am incercat putina tuica fiarta inainte de masa, insa dupa aceea, impreuna cu Veve, am acaparat carafa de visinata de la tuszi din Covasna si ne-am pus pe baut. Si de aici s-au intamplat niste chestii pe care nu le pot intocmai povesti; atat pot sa spun: am dat de doua ori ture cu buggy-urile prin noroi, prin padure, ne-am impotmolit, am stat o jumatate de ora sa scoatem masinutza din noroaie (si din rapa, evident). Dupa ce ne-am facut de cap, ne-am tras la caldura, in restaurant si am continuat sa bem. Mult. Evident, avem o scuza: a trebuit sa facem ceva in asteptarea lui Piticu si a Innocentei, care au ajuns undeva in jurul orei 2. Noi fiind cu alcoolul sub nas aproximativ de la ora 7 seara, n-am rezistat pana au venit ei, dar au fost buni de pretext

Ziua doi, pentru mine, a fost foarte relaxanta. In general, am dormit si am mancat, cu usoare pauze de tras cu arcul si plimbat cu buggy-ul pe la fostele depozite de armament, pentru ca a fost o zi cu soare mult si a fost o placere sa te plimbi prin padure. Seara, din nou, foc de tabara si gratare, povesti si relaxare.

A fost minunat, din nou. Tura asta am ras cum n-am mai ras de mult, pentru ca Veve a fost in forma, a scos una din el vineri seara de m-am prabusit de ras. Si nu v-o pot reda, pentru ca ar fi trebuit ascultata in context. Atat stiu: pentru mine, micii nu vor mai fi la fel :)) De ce a fost altfel? Pentru ca, pana acum, abusesem parte doar de vreme frumoasa si acum am descoperit Arsenal Park pe frig sau ploaie. Tot nu te poti plictisi. Parol.

PS: stiu ca sunt unii care se ingrijoreaza din cauza intrebarii: cum am ajuns eu, din nou, la Arsenal Park? Acolo se poate ajunge si daca platesti si, fiind un weekend in care erau prezenti oameni din blogosfera care, intamplator, imi sunt prieteni, am decis sa merg, pur si simplu.

PS2: la Veve puteti vedea cum ne-am dat noi pe tiroliana.

Mare concurs mare. Arhi, Piticu si Sebi au pus de un concurs misto, la care premiul e un weekend la Arsenal Park. Asa ma mananca si pe mine degetele sa particip la concurs, insa eu am fost acolo de doua ori deja si frumos e sa las sanse si altora sa vada locul.

Regulamentul e simplu: scrieti o povestioara despre cea mai faina vacanta pe care ati trait-o, trimiteti link catre postul cu concursul organizat de cei enumerati mai sus, mai puneti si filmuletul lui Edi Schneider la postul vostru si pac, ati intrat in finala.

Si ca sa va motivez, ia uite cum e acolo

Cred ca ati observati din relatarile fratilor mei intr-ale razboiului ca, in afara de mentionarea numelor noastre, a celor invitati sa-si petreaca un weekend in Arsenal Park, au mai fost pomeniti inca trei oameni: Amalia, Berni si Marius Cristescu (devenit fratele Cristescu, de cand l-a batut pe Crivatu’ la table).

Acesti trei oameni s-au straduit sa ne faca un weekend frumos, sa ne arate tot ce se poate arata si sa ne povesteasca ce mai vor sa faca.

Sa incepem cu Amalia. Care e PR-ista. Da, o meserie ingrata in Romania, dati numai un ochi pe cateva articole de la Zoso si Arhi, de exemplu, articole in care ni se explica destul de clar cam cat le poate duce capul pe dragutele care se ocupa de imaginea unei companii sau a unui produs. Mno, Amalia e cu totul alta treaba. Da, isi promoveaza produsul, da, e dedicata meseriei, dar stie cand sa se opreasca din promovare. Sau, mai bine zis, imbina atat de frumos meseria cu distractia, incat nu te simti nici o clipa agasat de povestirile despre ceea ce promoveaza. Plus ca-i de gasca, relaxata si vesela si e o placere sa stai cu ea cateva zile.

Trecem la Berni. Care e absolut mortal. Are stilul ala conspirativ, pe care il gasesti la putini oameni din turism, adica face chestii de genul “shht, am o palinca buna rau, pun un pic sa vezi cum e?”. Si picul ala se face nush cate pahare, ca el bea in rand cu tine si palinca-i buna si mai vrei. Plus ca vine cu tot felul de idei ca sa te faca sa te simti bine, nu pentru ca asa i-a zis seful, ci pentru ca ii place foarte mult ceea ce face. Pentru ca vrea ca toata lumea sa se simta bine si pentru ca gaseste satisfactie in zambetul clientului.

Si terminam cu Marius Cristescu. Probabil ca acum o sa-mi sara multi in cap si o sa-mi spuna ca e usor sa fii dragut cand esti milionar in euro. Dar eu contrazic afirmatia asta si spun ca respectivul patron/milionar/proprietar de jumate de Timisoara putea sa faca orice altceva in weekendul ala. Venise cu prietenii, avea oameni care se ocupau de noi, teoretic nu trebuia sa stea dupa fundul nostru. A stat pentru ca el crede in ceea ce a construit acolo si e adeptul teoriei care spune ca daca vrei ca un lucru sa fie bine facut, fa-l cu mana ta. Ca la fel de milionar e si fratele lui, Emil Cristescu, care data trecuta ne-a plimbat cu bicicleta pe coclauri si ne-a povestit o gramada de chestii si a stat si el dupa fundul nostru si al tuturor oamenilor de acolo, ca de, era de musai sa ne simtim bine. Plus ca n-a facut tam-tam despre cine e el, dovada ca Vis Urat habar n-a avut ca el e unul din proprietarii locului.

Astia sunt oamenii si astea sunt slujbele lor. Din pacate, sunt putini ca ei. Insa eu, una, ma bucur ca i-am intalnit.

Prima tura de Arsenal Park am facut-o acum doua luni si atunci ramasesem extrem de impresionata de ceea ce putea oferi locul ala. Si m-am intors, vineri, insotita de Ovi si Corina, trepidand de emotie pentru ca ne astepta un weekend plin de surprize.

Sebi si Denisa “se incalzeau” la o bere cand am ajuns noi. Dupa pupaturile de rigoare, Visu’ a fugit in camera si mi-a adus un cadou: o pusca meseriabila, pentru puscaturi de airsoft. A montat-o si mi-a inmanat-o pentru puscaturile de rigoare. more…

…acasa, de la Arsenal Park. Daca prima oara a fost bestial, pentru weekendul asta nu am cuvinte, atat de misto m-am distrat.

Am facut poze cu aparatele altora (as usual) si, de indata ce mai recuperez din ele, fac un foto-post.

Parol.

Ovi, Corina, Sebi, Denisa, Andrei, Groparu, Cassini, Laura, Siropel, Lilisor, va pup, tu!

Sunt la Arsenal Park. Nu, nu asta vroiam sa spun, desi nu strica sa ma laud ca iar am un weekend plin

Am primit o pusca! Cadou de la Vis Urat, care-i ca martorii lui Iehova, vrea sa ne converteasca pe toti la airsoft. Pe mine una, cred ca m-a prins.

Abia astept sa va arat poze

M-am tot lovit in ultimele zile de intrebari de genul: “dar tu pe blogul tau ai publicitate?”, “la ce iti foloseste blogul?” “de ce ar trebui sa citesc eu parerile bloggerilor?”, “sunt oameni care traiesc din blog?” etc. Si m-am oprit la chestia asta cu traitul din blog. Am cunoscut oameni care traiesc din ceea ce scriu, iar daca nu i-am cunoscut personal, am stat macar o data de vorba cu ei.

La ultimul loc de munca am incercat sa pun pe roate o campanie publicitara care se baza exclusiv pe promovarea prin bloguri, iar asta mi-a dat posibilitatea sa ma intalnesc cu mai multi bloggeri romani bine cotati. Chiar daca nu m-am intalnit personal cu toti, macar am avut cateva schimburi de e-mail si vreo doua-trei conversatii telefonice.

Ce mi-a placut la toti, fara exceptie, a fost felul serios in care au tratat problema. more…

Dupa minunata excursie cu bicicletele de ieri si dupa dansul de 5 ore la focul de tabara din Arsenal Park, ar fi trebuit sa am o febra musculara de mare exceptie. Mai ales ca saptamana trecuta, pe vremea asta, nu ma puteam misca din cauza spondilozei.

Se pare ca in afara de o usoara durere la maini (in palme, mai exact, ca am strans de ghidonul ala de parca viata mea ar fi depins de el), sunt ca noua. Si am o energie pe care mi-o invidiaza toata lumea, asa ca s-a dus de suflet plictiseala. Vreau inapoi….

Dupa ce mi-am petrecut jumatate din saptamana trecuta pe la Cluj, sambata dimineata ne-am imbarcat in autocarul cu destinatia Orastie - Arsenal Park. Eu eram destul de sceptica, ma uitasem pe net la pagina lor, insa nu prea stiam la ce sa ma astept, insa, avandu-i ca parteneri de drum pe Ovi, Corina, Andreea, Cezar si Dan, n-avea ce sa fie rau. more…

…petrecut cu familia Cosmar (Denisa si Sebi), Ovi, Cori, Dan, Andreea, Cezar, Richie si inca unii cu care am baut si am spus bancuri si ne-am zis “la revedere”, desi n-o sa ne mai vedem vreodata.

VisUrat are un teaser, o sa vin si eu cu poze si povesti de indata ce o sa imi revin cu somnul. Adica maine.

PS: Discutie pe drumul spre Orastie, subiect principal - ce bine arata Katy Perry:

Dan: “Ba, io m-am uitat odata la un film porno numai pentru ca actrita semana foarte tare cu Katy Perry.”
Superbul: “A, deci nu pentru laba sau ceva…”