In ultima vreme, blogul meu a pendulat intre povesti despre extazul calatoriilor si agonia vietii personale. Iar acum i-as mai reda din echilibru, punand niste muzica. Iaca:

Tare mi-s dragi lepsele astea muzicale. Asta de fata e venita de la maestrul Sirb si presupune sa-mi pun eu aici favoritele mzuicale cu si despre ploi. Ordinea este pur aleatoare, sa ne dam, deci.

Phil Collins - I Wish it Would Rain Down

BB King si Eric Clapton - Come Rain or Come Shine

Spin - Ploaia (asta e una dintre preferatele mele la capitolul de muzica romaneasca)

Pavarotti si Jon Bon Jovi - Let it Rain

Weather Girls - It’s Raining Men

Ia sa vad io preferintele Cristinei in materie de ploaie. Stiu ca sta cu mine in casa, dar n-am auzit niciodata nimic “de ploaie” de la ea

Starea de zen se prelungeste. Azi am chef sa ascult doar muzica romaneasca, asa ca, din nou fac pe DJ-ul. Enjoy!

Astia-s sibieni de-ai mei, asa ca nush cata lume stie melodia asta…

Sunt convinsa ca nu am pus aici nici macar 5% din ceea ce e mai frumos in muzica noastra, asa ca astept sugestii. Ideea e ca avem si noi muzica faina. Sau aveam…

M-am trezit cu un chef de scris nevoie mare. Da, da, am si treaba, insa se pare ca ai mei colaboratori nu s-au trezit inca, dupa mini-vacanta de Rusalii. Si dupa toti dracii monumentali de ieri, azi sunt mai mult decat zen si dornica de a imparti cu voi pacerile mele vinovate in materie de muzica. Nu dati cu pietre, numai cu rosii si oua, va rog :))

As fi si mai curioasa sa aflu ce placeri vinovate aveti voi, in materie de muzica. O sa fac up-date la post pe masura ce comentati

Update 1: Cristina vrea Freestyer. Sa fie, zic!

Update 2: Moc vrea sa se zbenguie putin:

Update 3: Mistotica on the dance floor!

E sambata, e soare, io ma plictisesc si ascult asta. Baaaa, treziti-va!!!!!

Pentru ca azi incepe un weekend minunat, obositor si plin de oameni faini, ma “montez” inspre energie debordanta:

Weekend placut voua!

Tz tz tz…n-a mai fost de mult ceva muzica pe aici. Azi dimineata m-am trezit ciufuta, dar incep sa ma simt mai bine. Si uite ce-mi canta in cap de vreo ora, cam asa:

Weekend placut, tralala!

Se apropie Eurovisionu’, toata lumea stie asta deja.
Io am auzit din surse sigure ca Pasager se descurca minunat live si ca, citez, “sunt absolut bestiali si merita promovati”.

Am ascultat piesa, imi suna foarte fain in urechi, poate si din cauza ca instrumentele se aud multe si vesele. Iaca piesa:

Si iaca si la M.I.S.H.U. o parere despre ce inseamna Eurovisionul anul asta.

Dupa cum jumatate de Timisoara stie deja, aseara s-a produs Ovi Sirb in concert, impreuna cu Hobo Sapiens. Dar despre concert, mai incolo.

Sa incepem cu inceputul. Clubul de mare angajament Setup ne astepta la intrare cu niste scari metalice pline de gheata, ca o trebuit sa fiu sprijinita bine de Cezar al Tomatei, ca sa nu ma fac terci la intrarea clubului. Inauntru, frig. Mi-am lasat haina la garderoba si dau sa platesc si sa intru. Dar ce, credeti ca a fost asa usor? Intai am platit, logic. Apoi m-au luat in primire nu mai putin de trei oameni: unul mi-a pus pe mana o bratara de aia gen “festival misto, de trei zile minim”, unul mi-a stampilat mana, in ciuda protestelor mele, iar unul mi-a dat o chestie de hartie, care nici acum nu stiu ce inseamna. La ce mama naibii o trebuit sa ma mai mazgaleasca pe mana daca mi-or pus nenorocita de bratara?

Trec de barajul de la intrare si intru in club. Ma, un frig de mureai. Amu io inteleg ca astia se bazeaza pe caldura corpurilor noastre, dar eu eram destul de bine imbracata si tremuram din toate incheieturile. Chiar asa de greu e sa dai ceva caldura pana cand se mai incalzeste atmosfera? Nu mai spun de aspectul de garaj si senzatia de pustietate pe care mi-o dadea locul. Un spatiu foarte larg cu maxim 5 mese cu canapele (atat am vazut eu), in rest, loc de plimbat si de dansat. Amu, nu zic ca asta e un lucru foarte rau, ca probabil e un loc facut numai pentru chefuri studentesti la care se bea si se danseaza.

Dupa vreo ora si ceva de la ora anuntata de incepere a concertului, au venit si Hobo Sapiens pe scena. Am fost surprinsa de sound. Un fel de Gogol Bordello combinat cu Zdob si Zdub, m-a facut sa topai din prima si imi pare rau ca n-am avut starea necesara sa stau pana la sfarsit. Ovi e beton, ii stiam fata de artist, felul in care zambeste cand canta, dar nu l-am vazut niciodata atat de fericit. era pe scena, noi ii strigam numele, iar el a fost vedeta indiscutabila. Pentru noi, cei care il iubim si care credem in el. Ca doar nu degeaba clubul era plin de internauti veniti special pentru el.

In ciuda supararii mele, seara s-a terminat intr-un fel surprinzator si minunat.