A venit, a venit toamna…si odata cu ea reincep spectacolele in Bunker. Tibi Neuronu si Cristian Dumitru incep sesiunea de distractie cu un spectacol, sper eu, cu multe rasete si voie buna. Asta asa, ca sa ne treaca dorul, ca n-au mai fost pe aici din primavara, drept urmare, avem doua spectacole.

Deci, sa n-o mai lungim. Vineri seara, 9 octombrie, si sambata seara, 10 octombrie 2009, de la ora 21, in Bunker (sub Bierhouse, in Unirii), ne vedem la un spectacol de/cu ras. Cine se baga?

In ultimele saptamani am citit tot felul de articole si pareri despre ce inseamna stand-up comedy in Romania. Si pentru ca-i gratis, o sa aberez si eu putin pe marginea subiectului.

Bineinteles, ceea ce am citit e, in egala masura, si pro si contra. Unii spun ca nu avem parte de stand-up comedy de calitate; altii spun ca, din contra, suntem destul de evoluati in acest tip de entertainment. Cei mai multi sunt de parere ca”ai nostri” ii copiaza pe “ai lor”, chestie care pe mine ma irita cel mai mult. Asta dintr-un motiv foarte simplu: e atat de greu de crezut ca niste oameni care fac acelasi gen de spectacole trec prin situatii similare? Un exemplu concret ar fi similaritatea glumelor lui Eddie Izzard si ale lui Vio de la Deko, care au un subiect comun, adica religia. Cine a avut ocazia sa-i urmareasca pe amandoi, ar vedea diferentele clare de stil, insa e adevarat ca e mai simplu sa arunci cu pietre inainte de a vedea cum stau lucrurile. Nu mai vorbim ca, asa ca o paranteza, multi dintre cei care comenteaza nu fac diferenta intre Cafe Deko si Trupa Deko, pentru ei fiind unul si acelasi lucru.

Oamenii se plang de vulgaritatea glumelor, dar il apreciaza pe Pablo Francisco care se stramba ca un retard cand povesteste de penisul cel mic al lui Luis Fernando (sau cum ma-sa i-o zice) din nush ce telenovela. Spun despre Teo ca are un vocabular “prea murdar”, dar rad cu gura la urechi cand Carlos Mencia vorbeste despre clisma cu o lejeritate debordanta. Mai nou, am citit pe undeva (nu mai tin minte unde), ca romanasii nostri cei doldora de inteligenta se iau si de “ai lor”, spunand ca George Carlin e (era) cam retard. Ce ma? Pai ala o avut ani de cariera cat nu au altii ani de viata. Nici macar jumate din anii lui petrecuti pe scena.

Ce nu-si dau seama oamenii astia care dau constant cu pietre e cat de normal e sa ajungi sa semeni, ca artist, cu cei care ti-au fost idoli, la un moment dat. Cu oamenii aia de la care a trebuit sa inveti, vizionand sute de inregistrari, studiind de unul singur ceea ce trebuie sa faci cand prestezi un asemenea gen de spectacol, pentru care ori ai talent, ori n-ai. Cat e de dificil sa aduci publicul la un spectacol care nu are nimic de a face cu Doru Octavian Dumitru sau cu Vacanta Mare, pentru ca noi, ca natie, inca suntem la nivelul ala.

Articolul asta s-a nascut din nervi. Nervi ca, din pacate, si in industria asta mica-mica de la noi, se nasc certuri si articole de dat cu parul in cap. Sunt putini si ar trebui sa se sustina intre ei, pentru ca daca ei nu arata unitate, n-au de ce sa ne ceara noua timp si rabdare pentru a ne adapta la acest nou tip de umor. Pentru ca intotdeauna am spus ca spalatul rufelor in public este urat, oricata dreptate ar avea cel care recurge la solutia asta.

Mie imi sunt extrem de dragi oamenii din stand-up-ul romanesc, pentru ca am avut bucuria sa stau cu ei la cateva pahare de vorba. Teo, Bordea, Vio, Tibi, Costel, Cristian Dumitru sunt doar unii dintre cei care incearca de catva ani sa schimbe mentalitati si, parerea mea, e ca si reusesc. Dar nu va mai balacariti in public, fratilor, ca ne faceti pe noi sa ne impartim in tabere si e penibil.

AC/DC - The Jack
Asculta mai multe audio Muzica »

Sambata, eu la munca, ma pregatesc de delegatie. O saptamana intreaga de circulat prin toata tara, cu caruta mea care isi va da testul de foc.

Is oleaca daramata, aseara am fost sa-l vad pe George Michael la Fratelli. Nush de unde-i aduc pe astia (ca acu ceva vreme am vazut-o si pe Madonna), cert e ca se face spectacol misto. Am topait pana n-am mai putut sa ma tin pe picioare. Da, bine, am baut un whisky mic. Si cola, multa cola.

Ce de femei conduc vinerea seara. Nu cred ca am vazut mai mult de 10 barbati in masini cat m-am plimbat aseara, mergand dupa prietena mea si apoi pana la Fratelli. Tot aseara am observat ca suntem multe, frate. Peste tot, carduri de femei, imbracate care mai de care mai provocator (a se citi cu tzatzele+cracii la vedere), machiate inclusiv pe dinti (asa am io impresia), cu ochii in 16 dupa vreun mascul mai de doamne-ajuta. Il gasesc cam dupa ora 2, cand ei se alcoolizeaza si devin, brusc, interesati de cate o papusa de asta de plastic.

Aseara am observat cu tristete ca frana de mana nu tine asa cum ar trebui. Am incercat sa parchez in rampa si caruta mea o luat-o la vale, cu frana de mana trasa. Si nu stiu daca ar trebui sa ma ingrijoreze asta, ca deocamdata n-am nici un sentiment. Nici nu stiu cum de mi-am adus aminte.

Aberez, stiu. Tot ascult melodia aia de-am pus-o la inceputul postului si dau din cap in ritm lent spre inexistent. Imi dau seama ca mi-e cam foame, desi am mancat ceva azi dimineata pe la 3. N-o fost de ajuns, se pare. In alta ordine de idei…ne citim cand ne vedem. Btw, ne vedem azi?

Showtime vine din nou. Of course, tot la Bunker (si nu va mai plangeti atat ca-i locul mic, faceti-va rezervari din timp sau bucurati-va ca ne putem relaxa stand si pe jos).

Deeci, sambata, 21 martie, ora 21, in Bunker, radem. Ne vedem acolo.

Zile nebune. Si la munca, si in private.

Sambata seara am ras cu Showtime, iar dupa spectacol am ramas in Bunker sa-mi atac ficatul cu Salitos. Salitos Tequilla. Si tequilla pura, pe langa. Greu, frate, cu licorile astea. Avea tata o vorba, cum ca bautura ar fi buna, dar tre sa te tii de ea, ori eu nu prea am constanta in baut. Asa ca mai bine fac pauza de tot. Macar o vreme.

Duminica a fost blogareala cu numarul (zic unii) ghinionist 13. Io-s ca mayasii, prefer sa-i zic 12+1. Nu de alta, dar pentru mine n-a fost cea mai reusita intalnire, din cateva motive:

- mi-era rau, vezi descrierea serii de sambata;

- Ovi a avut un moment de sinceritate pe care nu l-am apreciat la adevarata valoare;

- nu era Salitos in Irish Pub;

- tanti aia rea din Irish Pub s-a scandalizat cand a vazut dozele de Alcohol Killer pe masa;

- am jucat cuie si mi-am mai demonstrat inca o data ca jocurile de precizie nu sunt punctul meu forte;

In rest, toate bune si frumoase. Bloggerii de Timisoara sunt niste draguti, destepti si frumosi, e imposibil sa nu te simti bine la intalnirile astea. Iar imi pare rau ca n-am socializat cu mai multi, trebuie sa tin minte pe data viitoare ca nu trebuie sa mai am o noapte de chefuiala inainte de o intalnire de genul asta.

Participantii, de pe lista lui Richie, pe care toti o furam de la el, cu nerusinare :

Bloodie, Oaanaa, Cami, Adeline, Radu, Dojo, Ionesta, Nuzzu, Mircea (?) Tudor, Cezar, Tomata (are si poze), Alice, Ovi, Dan, blg.ro , eAdi, Razvan, Mircea Popescu, Lucian, Horia, Petre, Alexandra, Doru, OvidiU, Neuronu, Dora, Ligia, Costel, Catalin, Seiceanul, Hatchet88, Roxi, Ale si Rob cu doua fete.

In alta ordine de idei, ma retrag, o vreme. Sa-mi adun gandurile si sa-mi ling ranile. Glumesc. Ca n-o sa-mi adun gandurile niciodata, probabil :)) Si spun “la revedere” pe piesa asta, care se potriveste la fix:

Pink - Leave me alone
Asculta mai multe audio Muzica »

Mda, motive de sters cateva zile cu buretele, pentru ca:

- am fost batuta la cap de toata lumea cum ca muncesc prea mult;
- am facut nenumarate drumuri intre Arad si Timisoara, pana am invatat toti copacii de pe marginea drumului; le-am dat si nume si ii salut de cate ori trec pe langa ei;
- am asistat la perchezitionarea tuturor celor care intrau in Club Moskeea din Arad; ce naiba, chiar atatia interlopi sa fie in orasul ala?
- am intalnit un idiot care isi zice area sales manager, de o aroganta cumplita; care stie absolut TOT ce se poate face in implementarea unui produs nou pe piata; si da sfaturi; nu-i bai, l-am linistit din doua fraze;
- m-a dezamagit un prieten; acu asta e, se mai intampla si de astea; dar trebuie sa recunosc ca m-a durut putin mai mult decat credeam;
- am descoperit ca masinuta mea nu-i chiar atat de buna la drum lung; oare ar trebui s-o duc la doctor?
- a nins si eu n-am cauciucuri de iarna;
- am dormit doua ore sambata noaptea si aproape deloc azi-noapte; din motive de oftat intr-una.

A fost, totusi, o parte placuta: spectacolul Showtime din Bunker. Baietii astia sunt tot mai buni si le multumesc pentru o ora si jumatate de ras cu lacrimi.

Sper ca doar weekendul meu a fost nasol.
-

Neuronu si Teo de la Deko se cearta de mama focului. Totul a inceput cand Teo, in zeflemeaua caracteristica, a insinuat ca publicul Romaniei merge la spectacolele Showtime in necunostinta de cauza, asteptandu-se sa vada pe scena trupa DeKo. Acu, parerea mea e ca Teo a incercat sa faca un misto, dar a fost atat de fin incat nu s-a prins nimeni: grandomania de care este acuzat nu e decat o incercare de face haz de necaz. Totusi, ar fi putut sa o spuna mai frumos, mai ales ca trupa Showtime a avut intotdeauna cuvinte frumoase despre DeKo.

Eu i-am cunoscut pe amandoi si pot sa spun ca e adevarat ca nu poti sa ai umor daca nu esti inteligent. Si fiecare isi imbraca forma de umor in functie de personalitate, normal. Dar eu acum stau si ma intreb: oare era necesar tot scandalul asta? Pentru ca in stand-up-ul romanesc se intampla alt lucru despre care ar trebui sa tinem seama, si anume faptul ca HBO a semnat un contract pentru Stand-up Cafe cu unul dintre cei mai imbecili reprezentanti ai comediei de genul asta de la noi din tara. Nici macar nu ma chinui sa pun vreun link, pentru ca omul e atat de slab in ceea ce face incat exista pericolul ca privitorul sa nu mai vrea niciodata sa vada ce e aia stand-up romanesc de calitate. Adica ceea ce face Showtime. Si ceea ce face DeKo. Si in loc sa se certe, liderii trupelor respective ar trebui sa puna de-un spectacol cum n-a mai vazut Romania asta. Dar cand orgoliile se intalnesc…ies scantei mai rau decat din palosul Zmeului cu al lui Fat-Frumos.

Si ca sa inchei: nu mi-a placut atitudinea lui Teo si e bine ca Neuronu a luat atitudine (desi poate putin cam dur), dar eu sunt convinsa ca o discutie intre cei doi vor lamuri lucrurile. Si asta doar pentru ca am vorbit mai devreme despre oameni inteligenti. Nu?

Mi-am inceput weekend-ul cu munca (nici n-as putea altfel), iar sambata seara, pusa pe chefuit dupa o saptamana de munca intensa, am mers la spectacolul Showtime din Bunker. Lume multa, agitatie, apare Veve cu gasca si incepe a ameninta ca daca nu-i place, pe mine ma va certa crunt :D. N-a fost cazul, toata lumea s-a distrat si s-a simtit bine.

Despre spectacol nu pot sa spun decat ca am ras cu lacrimi si m-au durut palmele de la aplaudat. Desi ii stiu deja de ceva vreme si mai cunosc unele momente pregatite de ei, felul lor de a se comporta pe scena este intotdeauna unic la fiecare show. Nu sunt vreun critic de stand-up comedy, nici nu cunosc foarte multe trupe de gen de la noi din tara, dar pot sa spun ca baietii astia sunt tot mai buni cu fiecare aparitie si s-au dezvoltat foarte bine ca trupa, bineinteles fiecare cultivandu-si personalitatea in stilul de interpretare: Neuronu - organizat si cu pareri bine definite despre ceea ce il inconjoara, Cristi - intelectualul zapacit care gaseste subiect de misto cam peste tot, Bordea - miserupistul aparent, al carui subiect favorit il constituie povestile despre el sau familia lui. Aplauze inca o data si speram sa mai vina sa ne mai incante cat de curand.

Ehee…spectacole, apoi chef in club, stat pana dimineata, duminica mi-a fost cam greu sa ma remontez, dar mi-am spus ca n-o sa-mi petrec duminica stand in casa asa ca mi-am luat o prietena si am plecat la lancezit in Piata Unirii, am mancat si am baut fresh-uri de toate felurile pana cand au mai venit si altii, ne-au luat de acolo si am plecat in alta parte (ne-a prins si ploaia intre timp, asa ca am ajuns la celalalt local uda leoarca, dar foarte fericita ca ma racorisem de la ploaie). Una peste alta, am ajuns acasa foarte tarziu (din nou), cu o carafa de vin in plus fata de ce bausem pana atunci, dar vesela ca am avut un weekend perfect. Aproape.
In poza, de la stanga la dreapta: masinutza lui Bogdan, Adrian, Remus, Daniel, Neuronu, Hermina, eu, Cristi, Blogovici

Vine Showtime, din nou, la Timisoara. Neuronu, Cristi si Bordea ajung aici maine seara - 26 iulie -  la ora 22, in Bunker Club (asta e clubul de sub Bierhaus, in Unirii, pentru cine nu stie), hotarati sa faca din nou spectacol, asa cum au facut-o de fiecare data.
Sper sa ne vedem acolo in numar cat mai mare, ca nu se stie cand ii mai vedem pe aici, chiar daca ne-au obisnuit cu vizite mai dese, dar tot omu’ isi mai ia si un concediu…

Neuronu, Cristi Dumitru si Bordea, mai pe scurt, Showtime, ne viziteaza din nou, de data asta cu un spectacol pregatit special pentru timisoreni si care va avea loc la Casa Studentilor din Timisoara, sambata 14 iunie incepand cu ora 21. Si cum de fiecare data am ras pana am lacrimat, nu vad de ce acum ar fi altfel. Simt nevoia de o portie buna de ras si de cateva momente de relaxare, iar la cat stress am mancat in ultima vreme nici ca se putea un moment mai potrivit. Daca nu v-ati luat inca bilete (15 lei, se gasesc la Librariile Carturesti), mai aveti o sansa sa le luati chiar inainte de spectacol. Ne vedem acolo. Mai multe detalii, aici