Stand-up comedy made in Romania – 9 ani de incercari

Acum aproape 9 ani, intr-o o sala ponosita desupra Teatrului National din Bucuresti, Radu Gheorghe impreuna cu Dan Chisu puneau bazele unui fenomen care a explodat acum doi ani, iar in momentul de fata umple pub-uri intregi sau sali de spectacole de teatru. Stand-up comedy de Romania, asa cum il stim noi, a fost “lucrat” de Mihai Bobonete, Octavian Strunila, Claudiu Teohari, Viorel Dragu, Costel Bojog, Catalin Bordea, Cristian Dumitru si altii. Am ales sa-i enumar pe ei pentru ca tot ei continua sa aduca din ce in ce mai multi oameni la spectacol, continuand, intr-un fel sau altul, munca pe care au inceput-o inca din 2003. Ceea ce urmeaza mai jos e un fel de istorie a acestui fel de divertisment, traita de mine sau auzita direct de la cei ce-au facut-o.

Inceputul.

Daca vorbesti cu oricare dintre ei, ti-ar spune ca niciunul nu s-a gandit vreodata ca o sa ajunga sa traiasca din stand-up, aici, in Romania. Fiecare dintre ei a vizionat sute, mii de ore de divertisment american si ar fi in stare sa-ti recite zeci de show-uri ale artistilor preferati care fac asta de zeci de ani. In America, aceasta industrie are ceva peste 60 de ani de existenta.

In 2003 nu stia nici naiba de stand-up comedy, nici macar de ala american. Eu am primit primul CD cu inregistrari Comedy Central (emisiunea din Statele Unite a iubitorilor de stand-up comedy) abia prin 2005, iar in cd-ul respectiv ii remarcasem pe Daniel Tosh, Gabriel Iglesias si, desigur, Pablo Francisco. Peste vreo doi ani m-am dezis de Pablo Francisco, insa cand l-am intalnit pe Teo (prin 2008) mi-a spus fix asa: “Daca spui ca nu-ti mai place Pablo Francisco, ca e un om care face stand-up pentru oamenii nu foarte dotati intelectual, ar fi ca si cand ai spune ca tu n-ai vrut sa asculti niciodata Angela Similea. E o etapa in evolutie, si pentru noi, ca profesionisti, si pentru tine, ca spectator.”

Oamenii de la Deko incercau, insa, sa-si gaseasca un stil al lor. Sa faca ceva de calitate, pastrand permanent in minte ca publicul carora li se adresau era format din iubitori de Vacanta Mare si Doru Octavian Dumitru. Nu pentru ca asa voiau, ci pentru ca atat stiau. Publicul simtea nevoia de altceva, dar nu stia cum s-o ceara si, mai ales, nu stia CE sa ceara. Au trecut niste ani in care cei enumerati mai sus prindeau din ce in ce mai multa experienta, erau din ce in ce mai pregatiti sa apara in fata unui public care cerea divertisment. Incet-incet lumea a inceput sa auda de ei, sa ii vrea si in alta parte, sa beneficieze de divertismentul altfel.

Vrem si noi!

In 2007 Teo (Claudiu Teohari) a dat lovitura cu celebrul – acum – clip, “Cuvinte vulgare” (care a adunat intre timp aproape 2 milioane de vizualizari – clipul original postat de Cafe Deko) si, dintr-o data, toti voiau sa-l vada pe Teo in orasul lor. Intre timp, suflu nou venise din urma si se formasera (sau erau in curs de formare) trupe de stand-up care incercau sa faca spectacole prin tara: Trupa Deko (Teo, Vio, Costel si Micutzu – care n-a stat prea mult in trupa si a inceput sa lucreze pe cont propriu, axandu-se pe improvizatie), Showtime (Tibi Neuronu, Catalin Bordea si Cristian Dumitru), Aristocratii (Radu Isac, Sorin Parcalab si Sergiu Floroaia – primii doi inca mai sunt in trupa, ultimul lucreaza deja pe cont propriu). La Bucuresti era bine, in tara nu stia nimeni despre ce inseamna stand-up comedy, iar patronii de cluburi erau cei mai reticenti cand erau contactati in vederea unui eventual spectacol care sa se tina la ei in club.

Cei de pe scena erau si manageri si soferi si tot ce era nevoie, pentru ca se zbateau sa iasa in tara, sa fie aplaudati si in alte parti, sa incerce sa duca mai departe ceea ce munceau deja, de cativa ani. Fiecare isi tinea la curent admiratorii cum putea, despre spectacolele in care performau: ba pe bloguri (Teo si Neuronu), ba pe HI5, insa aparuse un fenomen interesant, care le dadea multa bataie de cap: inregistrarea spectacolelor lor de catre cei ce participau la ele si postarea lor ulterioara pe Youtube.

Materialul nou, inutil dupa doar o reprezentatie.

Cei ce descopereau aceasta forma de divertisment, descopereau si internetul, Youtube era in floare, iar filmulete cu toti cei ce faceau stand-up comedy incepeau sa apara ca ciupercile dupa ploaie. Problema era ca multe dintre aceste materiale prezentate pe scena erau foarte noi, chiar spuse pentru prima data si, aparand pe Youtube, isi pierdeau din farmec, iar publicul nu mai avea rabdare sa asculte la spectacol ceva ce vazuse deja pe internet, acelasi public care, pana la urma, postase inregistrari din spectacol.

Au mai urmat vreo cativa ani de incercare de educare a publicului, un public care venea sa auda cum ala de pe scena face misto de cei care stau in fata sau foloseste cuvinte tabu, pe care societatea spune ca nu e frumos sa le folosesti. Unii se dezamageau cand vedeau si il auzeau pe Teo vorbind despre relatia cu iubita lui, pe Costel despre neamurile de la Moldova si lucrurile pe care le facea in adolescenta, pe Vio despre religie, pe Bordea despre moldoveni in general si asa mai departe. Publicul se schimba, crestea si se maturiza odata cu cei de pe scena.

Stand-up comedy la Timisoara.

Prin 2007 (sau chiar 2008, ca nici nu mai tin minte exact) s-au tinut primele spectacole la The Note, singurul club din oras care risca sa aduca niste oameni despre a caror divertisment nu se stia mare lucru. Totusi, clubul a fost plin de fiecare data, Teo, Vio si Costel reusind performanta de a umple clubul de cateva ori, performand in fata a circa 400 de persoane. Mai apoi, dupa ce The Note s-a inchis, nimeni nu mai avea curaj sa-i aduca, pana cand oamenii din Bunker au acceptat propunerea celor de la Showtime si au organizat spectacole care s-au vandut ca painea calda.

Dupa care a fost usor, tot mai multe cluburi, restaurante si pub-uri au acceptat colaborarile propuse chiar de comedianti. Au inceput spectacolele in sali mari, cum e cea de la Casa Studentilor, spectacole in aer liber (la Porto Arte, vara) la care biletele se vindeau cu mult inainte de ziua spectacolului. Ca o paranteza, am fost la un spectacol de-al lui Teo la care oamenii stateau pe partea cealalta a malului Begai si ascultau de acolo, intinsi pe iarba. Cel mai recent loc in care se face stand-up comedy constant este Porky’s, in Complexul Studentesc.

Acum.

De vreun an, chiar doi, spectacolele de stand-up comedy se joaca in sali sau pub-uri pline ochi. De cele mai multe ori sunt cate doua spectacole pe seara, iar asta se intampla pentru ca niste oameni, la un moment dat, s-au gandit ca stand-up comedy trebuie sa iasa din Bucuresti si adus in tara cat de des se poate. Intai a fost Artitude, apoi Eventura, iar impreuna continua turneele de Stand-Up in the City, in fiecare primavara si in fiecare toamna.

Bucurestiul are foarte multe locuri in care se intampla asta, unele contruite special pentru stand-up. Unul dintre ele e Club 99, care apartine pe jumatate chiar unor oameni care au stiut exact ce isi doresc de la un club de felul asta: Teo, Vio si Costel.

Pe langa toate astea, au aparut multe trupe de improvizatie, un fel de ramura desprinsa din stand-up comedy, in care cei de pe scena creeaza subiecte folosindu-se de indiciile date de public: ImproVizatii, Trupa Obligo sau chiar Teo, Vio, Costel, Suzi si Micutzu, care sunt, in special, fideli stand-up comedy-ului, dar care mai fac si cate o improvizatie, din cand in cand.

Lucrurile se indreapta intr-o directie buna. Materialele devin din ce in ce mai bune, se abordeaza din ce in ce mai multe subiecte, politica, religia si altele de felul acesta ajungand sa fie ironizate fin de cei de pe scena. In zilele care urmeaza o sa transcriu interviul cu Teo si Costel, cu care am povestit despre public, viitor, dureri si bucurii, asa ca stati aproape.

* sursa poza

Tweet