FITS 2010

Cu mare bucurie am acceptat invitatia de a merge la Festivalul International de Tetru de la Sibiu. Stiu, sunt sibianca, am stat acolo aproape toata viata mea, n-ar trebui sa fiu atat de incantata de un festival la care am participat inca de la prima editie. Dar sunt, pentru ca anul asta festivalul parca a inflorit, i s-a adus un suflu nou, de tinerete, transformand intr-un fluture un festival care mie imi parea oarecum imbatranit de comunicarea usor comunista de care avusese parte.

Mi-aduc aminte de prima editie. Eram in clasa a noua si profesoara mea de romana ne-a luat de la ore si ne-a dus pe centru, sa vedem defilarea actorilor. Nu intelegeam prea bine ce se intampla, dar a fost atat de frumos sa vezi actori din toata lumea salutand publicul, care a stat pe margine si a aplaudat in continuu pentru aproximativ o ora, cat a durat defilarea.

Primul spectacol pe care l-am vazut la acest festival de teatru a fost un an mai tarziu, tot datorita unei profesoare, de data asta cea de engleza. Nu am mers la un spectacol tinut in limba engleza, ci la un spectacol in care a jucat Claudiu Bleont, pe vremea aia preferatul profesoarei mele. A fost de vis, ma simteam ca un om mare, in acea sala de teatru, asa, imbracata frumos printre oameni imbracati frumos, sorbind fiecare cuvant al piesei si aplaudand frenetic la final.

Dupa ce am spart gheata, in anii urmatori am mers la cel putin cate doua spectacole/festival si niciodata nu am ratat parada de inceput. Asta pana cand m-am mutat la Timisoara si, de 4 ani incoace, am ratat festivalul cu totul.

Pana acum, cand voi merge (peste exact 8 zile) din nou la cel de-al treilea festival din lume ca amploare, FITS 2010. Multe trupe de teatru, multi actori, multa voie buna. Si ma mandresc ca o sa particip, pentru ca, in sufletul meu, am ramas sibianca aia cu nasul pe sus care stie ca numai acolo, la Sibiu, se intampla lucruri minunate.

Tweet