Incapacitatea românului de a înțelege legi

Românii înțeleg doar legile care le convin. Dacă nu îi pun să plătească atunci când greșesc, atunci sunt legi bune. Dacă orice lege intervine în a face lucrurile după bunul lui plac, atunci îia care le aplică (sau care vor să țină cont de ele) sunt niște imbecili.

Locuiesc de aproape patru ani într-un apartament foarte fain într-o zonă mai îndepărtată de centru. Intrarea în apartament se face pe casa scărilor și pe o ușă laterală, din stradă (evident, pe care o folosesc exclusiv), care se află exact lângă un magazin aflat în aceeași clădire. Ceea ce alții consideră un mare avantaj, pentru mine, uneori, e de-a dreptul un coșmar.

Doamna de la magazin e plictisită toată ziua. Vinde ce vinde, dar s-a împrietenit cu diverși oameni de prin zonă, oameni care vin în vizită. Și stau și flecăresc toată ziua fix lângă ușa mea, că se întind la beri și vorbit tare și urlat unii la alții de parc-ar fi toți surzi de ambele urechi. Un zumzet continuu pe care-l aud atunci când vreau să citesc. Sau să lucrez. Sau să dorm. Sau să orice mai fac eu prin casa mea. Tot ies la ei să le spun să se mute de acolo, o vreme e liniște, după care iar încep.

Zilele trecute mi-a ajuns cu atâta zgomot. am ieșit afară și i-am rugat, cât de calm am putut, să intre în magazin și să stea la povești. Că acolo spațiul e autorizat pentru magazin, nu pentru bar. Replica? “Suntem pe trotuar, în spațiul public.” Am râs și i-am întrebat dacă vor să afle ce crede poliția despre spațiul ăsta public și pe doamna de la magazin am întrebat-o dacă vrea să aflăm împreună ce crede primăria despre autorizația de funcționare ca magazin. Desigur, toată lumea s-a revoltat. De câteva zile însă e liniște.

Am citit ieri la Arhi un articol despre o doamnă care ar fi vrut să vadă o botniță pe botul unui pitbull aflat la o distanță mică de copilul ei, distanță pe care doamna o credea periculoasă. În articol exista niste capturi din discuția de pe Facebook în care doamnei îngrijorate i se explică (nu foarte elegant) că e o nebună fără inimă și că un câine nu trebuie sa stea în lesă sau să poarte botniță, doar stăpânul știe cum l-a dresat.

Adică legea aia care spune ca un proprietar de câine trebuie să-și plimbe patrupedul legat în lesă și cu botniță (pentru rasele considerate periculoase), legea aia care e respectată peste tot în lume, în România e o prostie. Pentru că suntem, ca popor, incapabili să respectăm niște legi.

În urmă cu vreo două săptămâni, citeam că poliția i-a amendat pe niște cetățeni care mâncau semințe în parc și aruncau, desigur, cojile pe jos. Legea e lege și aia e. Poate ați crede că opinia publică a apreciat gestul polițiștilor ca fiind un pas către o Românie normală. Ei bine, nu. Opinia publică a condamnat gestul poliției pe motiv că oamenii ăia erau necăjiți și nu mai aveau nevoie de o amendă care să le amărască și mai tare existența.

Și exemple ar mai fi, în fiecare zi cel puțin o duzină. Pentru că suntem, ca popor, incapabili să respectăm niște legi.

Foto: Law by Shutterstock

Tweet