Arsenal Park Reloaded

nebuloasa | 7 September 2009 | Calea (mea) Lactee, Constelatia Romaniei | 1 Comment

Prima tura de Arsenal Park am facut-o acum doua luni si atunci ramasesem extrem de impresionata de ceea ce putea oferi locul ala. Si m-am intors, vineri, insotita de Ovi si Corina, trepidand de emotie pentru ca ne astepta un weekend plin de surprize.

Sebi si Denisa “se incalzeau” la o bere cand am ajuns noi. Dupa pupaturile de rigoare, Visu’ a fugit in camera si mi-a adus un cadou: o pusca meseriabila, pentru puscaturi de airsoft. A montat-o si mi-a inmanat-o pentru puscaturile de rigoare.

La putina vreme, au ajuns si ceilalti: Crivatu’ cu Siropel si Lilisor (care seamana foarte bine cu sora-mea si e la fel de dulce ca si ea), urmati de Cassini cu Laura si de Groparu + furia lui visinie, care e mai celebra decat el.

Pentru ca eram la un loc de joaca, am urcat la trambulina elastica, sa sarim pana cand nu mai avem suflu. Si asa am facut.

Fiind seara deja, ne-am mutat la focul de tabara, sa ne incalzim cu o tzara de palinca adusa de Berni (multzam, o fost cea mai buna palinca bauta vreodata de mine; plus ca Groparu’ o zis ca el o intalnit rar asa bunatate si io zic ca el ii o somitate in domeniu). Cu palinca in sange si focul mocnind, am incins un dans alambicat cu sibianul de Groparu, care ii de-o gratie inegalabila.

A doua zi am fost prima care s-a trezit. Din grupul nostru, of course, ca Berni ne astepta deja pe terasa, pregatit sa ne mai arate treburi de jucat prin parc. Asa ca ne-am luat crosele de minigolf (vorba vine “ne-am”, ca pe a mea a carat-o Crivatu’ si eu nici macar n-am mai folosit-o) si am purces spre teren. Indubitabil, familia Cassini a luat punctaj maxim la capitolul precizie.

The funny shit acum incepe. Ca Mairus Cristescu, ca o gazda adevarata, si-a pus in cap sa ne faca excursia de neuitat. Si cum s-a gandit el sa faca asta? simplu: ne-a urcat pe toti intr-un transportor blindat (tehnic, ca practic eram in remorca) si ne-a dat pe dealuri, in sus si in jos, ca pe un montaigne-rousse, cu diferenta ca nu eram legati cu centuri. Urlete, tipete, groaza si rasete cu gura pana la urechi, cam asta a fost senzatia.

Ca sa pastrez adrenalina, am luat unul din buggy-urile fara volan si am plecat inapoi spre restaurant. Si dupa papa, am plecat din nou spre dealuri, de data asta insotita de Gropar, just in case. Si iar ne-am dat, am urlat, am tipat si am ras. Funny shit.

Evident ca dupa acest funny shit, trebuia sa fac io una, ca altfel nu eram sanatoasa. Dupa ce m-am dat pe buggy, am vrut sa merg la somnic, ca na, trebuia sa fiu in forma pentru seara. Si cand sa merg la camera…ia cheia de unde nu-i. Uite asa am batut eu ditai parcul la picior, cautand printre pietre si nisip cheia care se incapatana sa apara. Si pe care am gasit-o, mai apoi, exact in buggy-ul pe care il condusesem, acum manuit de Andrei Crivat. Fericire, veselie si apoi..somn de voie 😀

Cand m-am trezit, toata lumea se pregatea de mers la cules de mure. Hai si io, hop in buggy-uri si apoi creanga prin padure. cu ocazia asta am vazut si cat de mare si plin de surprize e locul acela: cladiri parasite si cu un farmec aparte, tufe pline cu mure, priveliste minunata, apus de soare bestial. In acest tablou mirific, lipsea o patanie nebuloasa, care n-a intarziat sa apara: am gasit singurul sant de pe drumul ala si am ramas infipta in el, cu rotile in sus. Eh, se intampla.

Seara ne-am incalzit din nou cu foc de tabara si palinca. Si am mancat cartofi copti in jar, am jucat sotron, poker si razboi. Altii au jucat table si au cam luat-o pe cocoasa, ca nu degeaba s-a organizat acolo campionat de table, cu Marius Cristescu drept conducator de grup.

Duminica dimineata eram iar singura cuc pe terasa, ca mno, io-s matinala din fire. Insa doar pentru scurt timp, ca aproape imediat au venit si Lilisor cu Siropel. Cu ochii carpiti de somn, dar prezenti.
Dupa inca o tura scurta cu buggy-urile, am plecat in efectiv complet spre transportor, pentru inca o tura de adrenalina, unde VisUrat si cu Andrei Crivat au fost cameramanii de serviciu. N-am vazut inca filmuletele, dar o sa pun link-uri in momentul in care apar la fratii mei in ale razboiului de weekend.

Cand am plecat, am plecat doar fizic. Ca mintea inca e acolo, se da pe tiroliana, pe buggy, face baie in piscina, sta la foc de tabara, mananca un cartof copt si mai pariaza o piatra la poker. Tulai, fain o fost!

Si acum, niste poze. Putine, ca maine pun mai multe, inca n-am reusit sa adun de toate pentru toti.