După doi ani

N-o să spun că la doi ani de la incendiul de la Colectiv nu s-a schimbat nimic. S-au schimbat părinții celor care au murit stupid. Ne-am schimbat noi, cei care ne-am pierdut prietenii acolo. S-au schimbat prietenii noștri pentru că ne-au văzut pe noi năuciți.

avem mai mare grijă când ieșim din casă într-un loc închis. Ne uităm după ieșiri de urgență. Stăm la trecerile de pietoni și așteptăm culoarea verde. Ne-am descoperit vocea și o folosim. Facem reclamații. Arătăm cu degetul nereguli. Scriem parlamentarilor. Facem voluntariat. În 2016 s-a doborât un record în ceea ce privește prezența observatorilor independenți la secțiile de votare din toată țara.

Suntem mai atenți la noi. La ce ne dorim. La a ne îndeplini visele. La a trăi momentul și a lua ce e mai bun din el. La compromisurile pe care le facem. La oamenii de care ne înconjurăm. Și transmitem toate astea celorlalți. Unii fac la fel, alții nu, dar așa e legea firii.

Acum doi ani pe vremea asta habar n-aveam că o să se întâmple ceva care mă va schimba din temelii. Era o zi de vineri ca oricare altă zi de vineri de octombrie, adică plină cu treabă. Motiv pentru care m-am și pus la somn la ora 23:00.

Când m-am trezit, pe 31 octombrie, aveam să aflu ce știa deja toată țara. Și singurul lucru pe care am putut să-l fac a fost să merg la biserica din colțul străzii și să mă cert cu divinitatea. Sau cu Dumnezeu. Sau cu karma, ce ama naibii o fi fost forța aia care a lăsat să se întâmple asta. Apoi am plâns, singură, într-un colț rece de biserică de cartier.

Colectiv nu se uită. Nu trece. Sfredelește mai rău ca orice amintire a trecutului recent. Suntem mai singuri, dar mai mulți.

Ține de fiecare dintre noi să fim mai buni, mai corecți, să ne facem treaba onest și să funcționăm împreună. Nu putem aștepta să se schimbe alții, noi trebuie să facem asta. Din măruntaie. Să lăsăm în urmă generația „să se facă” și să fim noi cei care schimbă, iartă, merg înainte.

După doi ani, încă suntem în doliu. Un doliu care se va ridica doar atunci când corupția, nepăsarea și atenția sporită pentru buzunarul propriu nu vor mai fi constante ale lumii noastre.

Photo via Visual hunt

Tweet