FITS 2010 – ziua 1

In timp ce scriu aceste cuvinte, vad luna pe geam, in stanga mea. Orasul inca se aude, n-a mers la somn. Si credeti-ma pe cuvant cand va spun ca pentru Sibiu ora 1.20 noaptea e o ora la care si frunzele dorm. Insa nu azi, pentru ca azi a inceput Festivalul International de Teatru, Sibiu, editia a XVII-a.

Sunt de-a dreptul extaziata si inca usor “drogata” de efectul primei runde de spectacole. M-am plimbat si m-am mirat toata ziua, am aplaudat frenetic si am chiuit la focurile de artificii. Am inceput cu o plimbare relaxata prin centrul orasului, vroiam sa iau pulsul, sa vad daca toata lumea e bucuroasa de oaspeti si daca oaspetii se simteau primiti asa cum trebuie. Am nimerit in Piata Mare exact la o repetitie pentru unul dintre cele mai misto momente artistice pe care le-am vazut vreodata: un ansamblu instrumental din Franta, care cantau (cu instrumente cu tot) suspendati, tinuti in curele de niste macarale.

Primul spectacol “oficial” din cadrul evenimentului a fost Stropi/Scattered al trupei Motionhouse din Marea Britanie. Stiam ca va fi vorba de un dans contemporan imbinat cu efecte vizuale, dar nu ma asteptam la explozia de sentimente pe care mi-au dat-o cei 7 oameni de pe scena timp de o ora si un pic. Mi-e greu sa descriu ce am vazut acolo si mi-e si mai greu sa incerc sa povestesc un spectacol pe care trebuie musai-neaparat sa il vezi ca sa ii intelegi pasiunea. Oamenii aia au sarit, au dansat, au facut flotari, au fost gratiosi sau greoi intr-un fel atat de misto incat la un moment dat ma gandeam ca vad un film facut in 3D si ca totul se sincronizeaza atat de bine din cauza ca secventele filmate au fost imbinate la montaj. Au transmis totul acolo, pe scena: suntem apa, facuti din apa, avem nevoie de ea ca sa traim si mesajul s-a auzit clar si raspicat pentru toti cei din sala. Numai impreuna putem sa ne dezghetam sufletele si sa transformam picaturi de sudoare, roua sau ploaie in viata, pentru noi si pentru cei care vin dupa noi. Superb.

Seara a continuat la o terasa, cu Raul, Cosmina Sipos si Adi Ciubotaru, pentru o vreme, iar mai apoi ni s-au alaturat Chinezu si a lui doamna. Printre picaturi, invitati si alte treburi de rezolvat, ne-a onorat cu prezenta ei divina si Ruxandra Predescu, pr-ul evenimentului. Fain, foarte faine povesti, rasete multe si nerabdare pentru partea a doua a serii, Dansul Noptii/Mobilissimo, al trupei Transe Express din Franta. Of, ce spectacol. Doua macarale sustineau, ficeare, cate 6 instrumentisti, iar deasupra tuturor se afla un acrobat care executa niste smecherii la trapez. Pe langa ca mi se pare imposibil sa canti suspendat la 10 metri inaltime, sa te mai si plimbi stanga-dreapta la inaltimea aia, mi se pare aproape de nerealizat sincronizarea intre instrumente. No, astia au fost perfecti. Muzica, ritm, acrobatii, o minune. Da, am filmat ceva, dar filmarile mele nu redau nici 5% din ceea ce s-a simtit in piata aia mare.

Da, sunt entuziasmata de ceea ce se intampla aici, mi se pare cea mai reusita editie a festivalului de teatru. Si e abia la inceput, deci cred ca merita sa dati o fuga pana aici chiar si numai pentru o zi. Filme si poze o sa pun cand ajung sa stau la un laptop mai mult de 30 de minute.

PS: Jos palaria pentru Ruxa. Daca pana acum am apreciat-o foarte mult ca om, de azi inainte am un mare respect pentru profesionista din ea.

Tweet