Cluj. Un SMS si WWW – legendary

Pana acum au scris foarte multi despre prezentarile Social Media Summit Cluj, asa ca n-o s-o mai fac si eu. Intr-una din zilele viitoare o sa povestesc niste concluzii pe care le-am tras in urma unei discutii foarte interesante purtate cu Horia Vasiliu (marturisesc ca nu stiam sigur cine e, dar am Google, ba 😀 )). Mai tehnic si mai multe concluzii ale #SMSCluj veti ptea citi in zilele urmatoare pe Refresh.

Eu o sa povestesc acum despre party, ca pana acum nimeni nu a detaliat ce s-a intamplat la petrecerea anului in online. Nunu, nu o sa dau detalii de culise, pentru ca “what happens in Cluuuj, stays in Cluuuj” si asta o stim de mult, ca de aia tot venim pe aici.

Spectacolul a inceput cu Cristian Gog, care se auto-intituleaza “mentalist”. E un fel de iluzionism si nu prea, tot ceea ce face se bazeaza, zice el, pe puterea de convingere, pe ideea de auto-cunoastere si pe o mare, extrema chiar, incredere in capacitatile proprii. Of course, cand a intrebat care-i scepticul in sala aia, am fost printre primii care au ridicat mana. M-am si dus la prima masa, sa fiu sigura ca nu-l scap din ochi, nu cumva sa ne pacaleasca in vreun fel.

Cu tot scepticismul meu, omul asta m-o dat pe spate. La propriu. Prima oara ne-o bagat in jocul lui cu o chestie simpluta: impreuna cu Manafu, Dan, Ovi si inca cineva de la masa, am ales niste plicuri, micute, inchise, cu ceva inauntru. Cristi Gog ne-a spus la inceput ca intr-unul din plicurile alea se afla o bancnota. Plicurile erau numerotate (de la 1 la 5), insa fiecare avea cate o particularitate: un numar era incercuit, altul avea un semicerc, altul avea un punct, altul era scris simplu etc. Atata ne-o vorit si ne-o ametit mentalistul nostru, incat am inceput sa schimbam plicurile intre noi asa, fara ca el sa intervina in vreun fel. Bineinteles, ne tot intreba daca suntem siguri ca vrem sa ne pastram plicurile pe care le avem in mana. Evident, nimeni nu era foarte sigur, si uite asa, pret de vreo 10 minute am tot schimbat plicurile alea. Ca intr-un final, plicul cu bancnota sa fie deschis tot de el si sa ne arate cei 50 de euro pe care ii pusese in prealabil. Da, ne-o facut din vorbe; bine, a contribuit si curiozitatea fiecaruia, plus neincrederea pe care o avem toti in persoana noastra.

Amu, n-o sa va povestesc tot ce-o facut, ca dupa aia n-o sa mai aveti curiozitatea sa-l vedeti daca va nimeriti in vreun loc pe unde tine el spectacole. Dar ultima faza a show-ului o fost sa-si bata, la propriu, un cui in nas. Frate, am crezut ca ma apuca plansul. Nu era sange, se vedea ca-l doare putin (desi eu cred ca l-o durut mai tare decat a aratat), dar pana mea, la un metru in fata mea era un om care avea un cui in nas, pe care si-l pusese singur acolo. Ciulea mi-a trimis si mie pe mail niste poze facute de el (multumesc), sa vedeti si voi minunea.

Concluzia? I-am devenit stalkerita lui Cristi, ca nu-mi puteam dezlipi privirea de la el dupa ce si-a terminat spectacolul. Mi-am cerut scuze, i-am spus ca no, asta e si nu ma pot abtine, omul o inteles si nu s-o suparat ca ma holbam in continuu. E senzational ce face si te pune pe ganduri intr-un fel ciudat. Multe felicitari, domnule!

Spectacolul a continuat cu Mirona Pascu, pe care aseara am auzit-o prima oara cantand. Si vai, ce mi-o placut. Calda, cu o voce puternica, m-a oprit din povestit cu oamenii pentru a-i asculta piesele (scrise/compuse de ea). Am inteles si eu de unde atatea premii, cred ca e una din vocile de care vom mai auzi in urmatorii ani.

Superbul Ovi Sirb a fost urmatorul artist care ne-a incantat seara. Pe Ovi l-am auzit de atatea ori cantand incat ii stiu piese, stil, momente, dar de fiecare data e ca si cand l-as asculta prima oara. A ridicat sala in picioare, pentru ca “si-a dat” din chitara “Poveste fara sfarsit” a lui BUG Mafia. Am cantat, am dansat, am fost un fel de groupie, in fata scenei, pentru ca Ovi a fost in mare mare forma. De fapt, ca de obicei. Foarte bravo, superbule!

Apoi a fost Trupa Maya. Of course, is subiectiva cu baietii astia, ca-i stiu de mici, ca sa zic asa. Evident, clujenii (sau clujencele? 😉 ) sunt mari sustinatori ai lor, le-au cantat piesele si le-au scandat numele mai tare decat la Iron Maiden. Mishu (voce), Tudor (chitara bas), Sorin (percutie), Rollie si inca o domnisoara ca backing vocal, asta inseamna Trupa Maya. Si pe bune ca or fost bestiali, ca si io am cantat cu ei niste piese pe care le stiam.

Seara s-a incheiat in forta cu un super scurt spectacol de stand-up comedy tinut de Nicu Bendea, care a tinut sa se ia de absolut tot ce inseamna blogosfera A-List. M-am ras, tare de tot, mai ales cand Nicu se intreba, candid, pe scena: “Cum, ma, rade Piticu la Cluj si ninge la Bucuresti?”. Ii bun Nicu, poate facem cumva sa-l aducem si la Timisoara, sa mai improspatam putin oferta de stand-up comedy de pe meleagurile banatene.

Am reintalnit multi oameni, am cunoscut altii noi, una peste alta a fost o petrecere foarte reusita. Andrei Crivat, Alina si Razvan (aka Florica si Zicu), impreuna cu toti cei prezenti acolo, au facut o treaba minunata. Unde mai pui ca toata chestia asta s-a intamplat pentru Zolty din Bogata, ca scopul adunarii a fost sa strangem bani pentru a-i lumina putin, doar putin, viata.

Sa multumim inca o data sponsorilor si partenerilor, ca a fost ok, ba: Ebucataria (spnsor principal), Restaurant City Fusion (la care am mancat niste paste cu ciuperci si vita absolut delicioase), Porsche Timisoara (deci mi-au dat o Octavia 4×4 de n-am avut nici un stress pe drum, cu toate ninsorile si zapezile intalnite), Vitrina Advertising (faini copii acolo, parol) si Polus Center.

PS: avem poze pe Facebook facute de Fabian.

PS2: Cum ne uitam noi la Crivat? Ca la Dumnezeu! 😀


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *