La multi ani, Razvan!
Eu n-am trairi de astea cu urari de sanatate pe Twitter, Facebook sau blog. Pur si simplu mi se pare aiurea si mai mult decat impersonal sa urezi cuiva “La multi ani” cu un RT sau pe “peretele” feisbuchist. Prefer telefonul, iar daca persoana nu imi e atat de apropiata, trimit un SMS sau un e-mail. Pe sistemul “cat mai privat, ca asa e mai curat” 
Cu Razvan fac o exceptie si, totodata, o premiera pe blog, pentru ca Razvan merita mai mult decat un telefon sau un cadou, iar eu nu stiu cum altfel sa ii multumesc. El a fost cel care, in Redescopera Romania excursia 2, m-a incurajat sa nu ma las doborata de oboseala atunci cand condusul devenea aproape o corvoada, dupa prea putina odihna; el m-a asteptat atunci cand a simtit ca nu pot sa trag prea mult de mine si simt nevoia sa merg mai incet; el m-a invatat sa “ma dau” corect pe niste curbe stranse ale unui drum incredibil de frumos.
Lui trebuie sa ii multumesc pentru ca a stat 8 ore aproape nemiscat, inregistrand toate prezentarile de la PRbeta, ca n-am reusit sa ii aducem un trepied si tot lui trebuie sa ii multumesc ca a facut un road trip cu zambetul pe buze impreuna cu unul din speakerii nostri minunati, ajungand la Timisoara relaxati si bucurosi de revedere.
Mai trebuie sa ii multumesc pentru lungi discutii, pentru rasete si pentru diminetile de Timisoara si Cluj in care am fost un fel de semi-ghid. Si pentru ca a impartasit din experienta lui de viata, pentru ca e deschis si sincer cum n-am mai vazut de mult un om. Si, mai ales, ii multumesc ca datorita lui am vazut ca mai exista familii implinite si ca sustinerea reciproca nu e un mit, asa cum am crezut eu 😀
Sper, sincer, sa ii pot fi un prieten la fel de bun.
La multi ani, Razvan!
Tweet
