Timisoara noastra – arhitectura oamenilor frumosi

Sunt printre ultimii care scriu, tocmai pentru a-mi mai domoli entuziasmul provocat de intamplarile din weekend. Nu cred, totusi, ca am reusit, pentru ca zilele ce au trecut au fost unele dintre cele mai frumoase pe care le-am trait vreodata. Totusi, incerc sa ma temperez si sa fac pe observatorul oarecum impartial.

Weekend-ul a fost unul inedit. M-am simtit ca un veritabil turist, poate si din cauza faptului ca vineri dimineata mi-am facut si eu bagajul si am plecat spre River Grill House, de la Sag. Timp de o jumatate de zi am alergat dupa invitati, iar seara am fost la TVR Timisoara, impreuna cu Corina, sa le povestim despre bloguri si initiative offline.

Sambata dimineata m-am trezit cu niste emotii cat casa, insa m-am linistit cand i-am vazut pe toti entuziasmati de plimbarea pe care urma sa o facem prin Timisoara. Insa nimic nu m-a pregatit pentru avalansa de presa prezenta la eveniment. M-au luat ca din oala, sa le dau interviuri, sa le povestesc de ce facem adunarea asta de oameni (pe mine si pe altii, bineinteles, ca era plin de vedete internaute). Oameni care au fost multi, multi de tot (la una dintre numaratori ajunsesem la 52 de oameni care il urmau, entuziasti, pe Dan, ghidul nostru).

Mi-e greu sa povestesc cum a fost plimbarea si cat de multe am aflat despre orasul meu de adoptie. Ma abtin sa comentez despre partea organizatorica a turului, ii las pe altii sa faca asta. Dar nu pot sa nu fiu extrem de mandra de cei care au pus la cale toata aventura asta si in mod special vreau sa ii multumesc Amaliei Matei si lui Emil Cristescu. Astia doi oameni sunt, pentru mine, esenta sufletului de banatean.

Sunt atatia oameni care au muncit pentru tur: au fost Cristina si Daniel, cu care am lucrat cot la cot; au fost bloggerii timisoreni care s-au implicat foarte mult ca lucrurile sa se desfasoare dupa plan; a fost Dan, ghidul, un om senzational; au fost invitatii nostri din Cluj, Alba, Oradea si Bucuresti, care ne-au transmis tuturor o stare de bine si entuziasm. Si daca a fost vreun moment in care aproape ca mi-au dat lacrimile, a fost acela in care am realizat ca stau in locul in care Timisoara s-a adunat si a dat jos comunismul.

Sa ma iertati ca nu scriu (si dau doar niste link-uri) despre toti cei pe care i-am vazut (si admirat pentru rezistenta) intr-o zi de sambata, in care am respirat aerul unei Timisoare racoroase. Caci da, Timisoara ne-a primit pe toti cu o vreme perfecta pentru plimbare, coplotand impreuna cu noi pentru o zi cu adevarat reusita: Richie, Daciana, Crina, Dan, Sora, Elena, Nicole, Ovi, Corina, Raul, Milo, Sirg, Deme, Ily, Adelina, Alex Bleau, Cristi, Dan Patrascu, Boghi, Adi Dragos si Bloo. Iar pentru efortul de a veni pana la Timisoara, trimitem multumiri catre: Maka, Florica si Zicu, Alex, Corina, Iulia, Andrei, Miruna, Radu si Daniel, Ana, Lili si Laurentiu.

Multumesc Blue Air pentru ca i-a adus pe bucuresteni, Porsche Timisoara pentru ca ne-a oferit masinile cu care i-am plimbat pe invitati pana la Sag si inapoi, Hotel Timisoara pentru cazare, mancare, buna dispozitie si grija, in general, KFC pentru pranzul delicios, Trabucuri pentru udarea gatlejurilor la party si nu numai, Start Up Days pentru sustinerea evenimentului.

Iar voi, toti cei cu care am ras si am simtit emotie zilele astea, sunteti mai mult decat speciali pentru mine. Va multumesc ca ati fost acolo si ca, impreuna, ca de fiecare data, ne-am unit si am aratat tuturor ca se poate.

LE: Am uitat chiar de Andreea, nush cum se face, ca ea a scris prima despre toata actiunea asta. Te pup, dear (multumesc heitarului meu, mai pe faza decat mine)

PS: aici aveti pozele mele si ale Cristinei, iar aici puteti vedea monitorizarea de presa.

Tweet