Tinerete si energie

Cam asta le raspund celor care ma intreaba cum e la festival. “Cum sa fie?”, le zic. “Plin de tineri energici aici, si sa fii rupt de obosit ca tot n-ai cum sa nu fii entuziast.” A mai trecut o zi de competie, a mai trecut o zi cu multe emotii pentru cei mai tineri dintre actori. Tot trei spectacole azi, la fel de interesante, despre care voi povesti mai pe larg maine.

De doua zile, de cand am ajuns, vad spectacole in randul doi, pe mijloc, fix in spatele juriului. Le observ reactiile, mai trag cu urechea la comentarii (la alea care sunt spuse suficient de tare si pe care le aud fara sa vreau) si incep sa imi dau seama de preferinte, de ceea ce le place sau ce nu le place. Ce pot sa spun sigur este ca toti cei de pe scena au fost foarte foarte apreciati pentru eforturile lor. Numai ca, desigur, elitele se vad si aici ca in orice alta parte, iar cei mai buni se evidentiaza clar si fara echivoc.

Dupa aproape o saptamana de festival te-ai putea gandi ca oamenilor astora li se cam termina bateriile. Nimic mai gresit, am senzatia ca au pe undeva un alimentator, pentru ca salile sunt pline la fiecare reprezentatie, iar ceea ce se intampla intre trupe numai competitie nu e, pentru ca sunt foarte foarte legati unii de ceilalti. Se sustin si se incurajeaza foarte mult, iar asta e mai mult decat onorant pentru o natie care are de toate, numai altruism nu.

Imi place Ideo Ideis. Pentru ca e tanar, pentru ca e viu, pentru ca e altceva. Si pentru ca toate aceste trupe fac eforturi foarte mari (financiare, mai ales) sa poata juca, cu bucurie, in fata noastra. Chapeau!

Tweet