“Tata a fost mandru si asta e tot ce-a contat”
Pe Andi Vasluianu l-am cunoscut la Alexandria, acum 2 luni. Bine, teoretic ne-am cunoscut la Cluj, in timpul TIFF-ului, dar atunci am stat de vorba fix un minut, dupa care ne-am vazut de ale noastre. Alexandria a fost locul in care am povestit mai mult, am schimbat idei si chiar am legat o frumoasa prietenie.
L-am revazut cu mare bucurie aseara, la premiera de gala “Despre oameni si melci“, in care joaca alaturi de Dorel Visan si Monica Barladeanu, film primit cu urale si aplauze de catre publicul prezent la Cinema City (lucru care m-a bucurat nespus, ca si mie mi-a placut tare mult filmul).
Ne-am retras intr-un colt sa-l trag de limba, sa-l intreb cum a fost la celelalte premiere, cum se simte, daca e obosit dupa turneul asta de promovare, in care azi trebuie sa fie la Cluj, maine la Iasi si tot asa. “Sunt obosit, dar fericit, mandru ca filmul a ajuns in cinematografele romanesti si ca oamenii chiar vor sa il vada.”
Stiu ca e greu sa faci comparatie intre premiere, pentru ca publicul e diferit in fiecare oras, dar l-am intrebat care a fost momentul lui preferat de la toate premierele. Se lumineaza la fata si imi zice bucuros: “Stai sa-ti arat poze! L-am luat pe tata cu mine sa vada filmul si am stat numai cu el. Tata e cam critic, asa, si abia asteptam sa-mi spuna ce crede. Dar i-a placut, a fost mandru de mine si asta a fost tot ceea ce a contat.”
Si, cu emotia unui copil al carui parinte asista bucuros la o implinire profesionala, imi arata cele doua poze preferate cu tatal lui:
Imi place Andi Vasluianu pentru ca e un om cald, sincer si plin de viata. A facut poze cu toata lumea, a ras, a glumit, a fost peste tot, neobosit, cu o energie care ni s-a transmis tuturor. Am vrut sa stiu daca mai are vreun film in viitorul apropiat. Mi-a spus ca da si mi-a spus si despre ce e vorba, insa n-am voie sa spun, inca. Tot ce pot sa zic e ca e o premiera pentru el si ca e un lucru pe care nu orice actor il poate face, iar scenariul filmului e unul absolut bestial si o sa va placa la nebunie.
PS: “Despre oameni si melci” e un film bun; iar daca nu ma credeti pe mine, poate cititi la Andreea niste impresii obiective, de om care nu e fan de filme romanesti.
Tweet
Deci stai. Dacă nu te credem pe tine, citim în altă parte părerea unui om care nu e pesionat de film, habar nu are ce e filmul românesc (poate acum că a văzut unul va avea, devine chiar fan) și a mers să-l vadă pentru simplul fapt că a fost invitat(ă)?! Vorba tinerilor, ARE YOU FUCKING KIDDING ME?!
Iritarea mea vine de la părerile superficiale legate de filmul românesc. Ce mentalitate? Orice om cu un dram de minte știe că filmul românesc a fost în general bun, cu mici excepții. Am avut și avem actori și regizori buni. N-ai cum să faci filme comparabile cu cele provenite din industrii cu finanțări astronomice, asta e clar, dar filmul e bun. Ați văzut careva Portretul luptătorului român la tinerețe? Mă gândesc că nu, că trebuia să plătiți biltul sau abonamentul la HBO. În rest, se poate observa încadrarea, personajele, actorii, fluiditatea acționii și instantaneele, toate astea fiind în general la nivel comparabil cu filmele cu bugete mari.
Asta observi fiind un simplu amator de filme ca mine, eu nefiind pasionat.
Am tendinta de a ma entuziasma usor, mai ales atunci cand e vorba de lucruri facute de oameni care imi plac si pe care ii cunosc personal. Stiu mai multe decat privitorul obisnuit si stiu mai mult despre eforturile depuse, acele lucruri care nu se vad.
Am dat opinia unui spectator obisnuit. Care da, a venit la film la invitatia mea. Acum, tu nu ai de unde sa stii daca i-am oferit sau nu un bilet cumparat, ca se poate si asa
Vad multe filme romanesti. De obicei, la festivaluri. Le revad in cinematografe, DACA ajung acolo. Si da, platesc bilet la filme, spectacole de teatru, concerte de tot felul.