Dorinta mea ascunsa
Sigur, dupa ce o sa apas butonul de publish, n-o sa mai fie o dorinta atat de ascunsa, ci una pe care o veti cunoaste si voi.
De vreo 2 ani, asa, ma plimb prin tara in lung si in lat. Sunt, daca vreti, un fel de fiica ratacitoare care s-a intors la familie, la origini, la lucrurile care o fac sa se simta implinita, iar faptul ca pot vorbi despre Romania mea frumoasa e unul din aceste lucruri. Fie ca a fost vorba de Redescopera Romania, Siemens Race, calatorii de week-end pe coclauri ascunse sau recentul Bloggers Inc., m-am bucurat sa descopar locuri noi, sa redescopar locuri in care am mai fost, sa compar atunci cu acum.
Frumusetea muntilor, a Dunarii, a Deltei, cascadele la care nu poti ajunge decat luand la picior portiuni abrupte, biserici fortificate cu istorii incredibile (cititi, va rog, povestea lui Herr Schaas si a Omului Verde din biserica de la Richis), conace vechi, parasite sau ingrijite, obiceiuri stramosesti etc., sunt doar cateva din lucrurile pe care le poti face cautand povesti si locuri care sa iti bucure sufletul. Cunosc ghizi din toata tara, pe care ii sun ori de cate ori am ocazia sa trec prin zona lor de “acoperire”. Am aflat istorii ale unor locuri care par atat de banale, pe langa care am trecut de zeci de ori si nu le-am simtit incarcatura.
Biserica evanghelica din Malancrav, singura de pe teritoriul romaniei care are icoane pictate pe pereti:
Schimbul de garda de la Cetatea Alba Iulia. L-am vazut, deja, de cateva ori si de fiecare data ma infioreaza:
Cetatea Soimos din Lipova, jud. Arad:
Kronefest, sarbatoare saseasca, la Malancrav, sat care mai are, din fericire, inca aproximativ 200 de sasi in comunitate:
Daca as pune toate pozele facute in astia doi ani de plimbari, ar fi nevoie de o saptamana. V-am aratat doar cateva locuri pe care le-am vazut dintr-o foarte mare intamplare si pentru ca am decis sa nu mai las bucati de tara neexplorate, atunci cand trec pe langa ele.
Sunt iremediabil indragostita de Romania, chiar daca o mai cert, din cand in cand, pentru nepasarea cu care isi trateaza valorile, de orice fel ar fi ele. Iar dorinta mea ascunsa e sa ii fac si pe altii sa se indragosteasca, sa ii simta valoarea, sa ii vada frumusetea. Sau, daca nu pot sa se indragosteasca, macar sa n-o mai huleasca. Daca prin articolele mele am reusit sa fac macar un om sa isi programeze un concediu pe drumurile patriei, consider ca scopul meu a fost atins.
Felul in care ne privim si ne pretuim tara tine de noi, de nimeni altcineva. Nu contextul politic sau economic pot sa te faca sa iubesti sau sa urasti bucata de teritoriu in care locuiesti. Stiu ca sunt multe, prea multe de facut, ca turismul e prost inteles, ca drumurile lasa de dorit, ca serviciile nu sunt asa cum ar trebui sa fie, ca la muzeele din satele uitate de lume trebuie sa astepti mult pana vine “doamna cu cheia”, ca una, ca alta. Insa fiecare dintre noi trebuie sa puna umarul, sa incerce sa inteleaga intai valorile pe care le avem aici, inainte sa decreteze ca totul e o mizerie.
Astept poze de la voi cu locurile preferate, pe care sa le pun intr-un articol separat, impreuna cu cateva randuri despre acel loc. Sunt curioasa daca mai exista iubitori de Romanie care ma citesc. Adresa mea de e-mail este: nebuloasablonda [at] yahoo [dot] com.
Tweet
Romania este frumoasa, insa sta prost la capitorul brand de tara.
Noi (din pacate) desi avem o multime de locuri si lucruri frumoase, nu stim sa le valorificam, astfel ca-i asteptam pe altii sa o faca…
Eu plecam prin tara de nebun de obicei dar de 2 ani nu am mai reusit din diverse motive. La anul sigur merg iar 2-3 saptamani. Poti vedea articolele mele cu “Turul Romaniei” din 2010.
Livia, stim cu totii ce merge rau. Hai sa aratam ce merge bine. Eu am facut primul pas, astept de la voi povesti despre locuri minunate.
Haotik, foarte frumos ca ai fost si ca mai mergi. E important sa stim unde locuim si care sunt locurile speciale din tara asta
Da, nu știu cu ce ți-au greșit ultima și antepenultima poză de le-ai chinuit așa dar în fine. E drăguț, mai puțin partea cu convinsul. Adică nu văd de ce ai convinge pe cineva să meargă să vadă. O să-ți trimit și eu poze, până una alta.
Pentru ca sunt egoista si vreau ca oamenii sa asculte de mine, de aia. Multumesc, astept cu nerabdare
Nu am poze legate de acest subiect, nici nu am vizitat prea multe in ultimii ani, dar am un articol in care incerc sa atrag atentia asupra faptului ca avem o tara frumoasa, pe care trebuie sa o protejam, un popor bun, de care putem fi mandri. Un articol in care incerc sa arat ca romanii nu trebuie sa arunce cu noroi in propria tara.
Nu pun link, sa nu ma bagi la spam. 😛
Salutare! Ai inceput sa spui un adevar despre Romania si te-ai oprit. Da, ai drepate, avem o tara foarte frumoasa, insa, pacat ca nu stim sa facem turism.
Pentru a putea vedea locurile frumoase din aceasta tara trebuie sa fi indragostit de drumurile proaste, de nepasare si de lipsa indicatoarelor. O sa para ca sunt rau! Din pacate sunt roman cu acte in regula si am facut si un grup pe facebook care spune totul: “Mandru ca sunt roman”. O sa spuneti, bine bine, dar c elegatura are asta cu subiectuul. EI bine, are. Sunt mandru ca sunt roman, dar, nu sunt mandru ca sunt contemporan cu cei care conduc tara de peste 20 de ani ( indiferent de culoarea politica) si ca datorita lor nu putem sa ne vizitam tara asa cum ar trebui. Ca nu avem banii necesari sa restauram ISTORIA ( nu voi da niciun nume de asezamant care trebuie urgent restaurat pentru ca din pacate sunt atat de multe) si stau acum si ma intreb: oare este atat de important ca avem o tara atat de frumoasa daca nu o putem arata si strainilor?