Povestea lui Johann Schaas si a Omului Verde

A fost odata ca niciodata…de fapt, nu e bine, pentru ca legenda traieste. Se numeste Johann Schaas si este printre ultimii sasi ramasi in Richis, satul transilvanean vecin cu Biertan-ul si situat la 22 de kilometri de Medias, intr-un loc rupt parca de lume.

Herr Schaas ne intampina cu o strangere de mana puternica, si cu un zambet fericit pe fata. “Bine ati venit la noi!”, ne spune, cu o bucurie nedisimulata. “Mi s-a spus ca vreti sa aflati povestea bisericii, dar in varianta scurta, ca aveti drum lung.” Noi incuviintam cu o miscare scurta din cap, urmarind miscarile nefiresc de sprintene ale unui barbat de 80 de ani. Se pune pe scarile intrarii bisercii evanghelice contruita in stil gothic si incepe povestea.

“Richisul  a fost un sat bogat, asa cum ii zice si numele in saseste: Reichesdorf. Aici incepe Drumul Vinului, care ajunge pana aproape de Blaj. O sa vedeti, inauntru, de ce aici si cum a facut sculptorul bisericii niste reprezentari ale soiurilor de vinuri. Aici, pe scari, la intrare, se dadeau pedepse pentru cei care nu erau chiar cuminti.” Ne arata niste gropi mici facute in piatra, gropi care proveneau de la pedepsele date de legiuitorii satului: oamenii erau pusi sa isi roteasca degetele in piatra pana cand se forma o gaura.

Intram inauntru si biserica, desi racoroasa, ne-a invaluit in caldura ei misterioasa. Aveam sa aflam in curand de ce. “Auzisem de multa vreme de niste figurine care se aflau sculptate in pereti, dar nu le vazuse nimeni, niciodata. In 1999, cand am fost numit curator al bisericii, m-am incuiat n ea si am inceput sa caut. Si daca am cautat, am gasit, numai ca nu stiam ce am gasit: erau niste figurine mici, cu niste reprezentari in jurul capului care semanau a coarne. Iar cine venea in vizita, asta le explicam: ca sunt dracusorii mei din biserica, unde e bine, trebuie sa fie si rau.”

Nimeni nu mai scoate un sunet, toti suntem ochi si urechi la foile pe care Herr Schaas le tine in mana. “Povestea mea cu dracusorii a tinut pana cand a venit o turista din Canada care mi-a spus ca ea studiase despre aceste figuri, dar nu-si imagina ca vreodata o sa le vada pe viu. Ceea ce numeam eu dracusori erau, de fapt, reprezentari ale lui Green Man (Der Grune Man), care, in mitologia celtica, insemna echivalentul masculin al Mamei Terra.”

Suntem fascinati, vrem mai mult si mai mult, vrem sa stim ce e cu Omul Verde si cu foile pe care le tine in mana. “Dupa ce au aflat altii ce comori am descoperit aici, Serban Cantacuzino a venit sa ne viziteze. Am mai primit si alte scrisori oficiale de la printi si regi din toata lumea. Chiar si de la ambasade. Eu am fost fericit ca am avut si alti vizitatori, care m-au ajutat sa deslusesc misterul bisericii noastre.”

Ne face turul bisericii, iar noi plecam cu un mare nod in gat si cu lacrimi in ochi.

Povestea se incheie aici. Brusc, stiu. Dar Herr Schaas trebuie ascultat, macar o data in viata, pe viu, cuvintele nu pot inlocui bucuria pe care o ai cand intalnesti un asemenea om. Mai ales ca acest om se afla deja in iarna vietii lui.

Cateva fotografii facute cu telefonul aveti aici, iar pe Facebook am incarcat un video cu Herr Schaas povestind despre Drumul Vinului si calugarii petrecareti (videoclipul e in curs de procesare) aici.

Tweet