Cum pastrez curatenia?

Am o mica obsesie legata de curatenie.

(daca citeste sora-mea treaba asta, se va pune in fund si va incepe sa rada zgomotos; cand am impartit camera, pe vremuri, eram atat de dezordonata incat deschisul/inchisul dulapului cu haine era o adevarata provocare)

Sa revenim la mica mea obsesie. Nu-mi place sa lucrez cand nu e sters praful sau lucrurile stau imprastiate. N-am spor. Ma straduiesc sa nu ma uit spre locul dezordonat, dar nu pot si pace. In aceeasi nota, cand plec de acasa pentru cateva zile, trebuie sa las totul curat luna. Vase spalate, haine puse in dulap, pantofi asezati frumos. Urasc sa ma intorc intr-o casa in care patul nu e facut si hainele stau imprastiate pe scaun sau pe canapeaua din living.

Si va rog sa ma credeti ca frec la casa asta o data pe saptamana. Baia, bucataria, dulapurile, scaunele, mesele. Dar, cumva, nu stiu cand si cum, la 12 ore dupa ce ma intorc acasa dintr-o calatorie, totul e vraiste: bucataria plina de vase murdare, haine imprastiate, trusa de machiaj care sta pe undeva pe langa masa din living, haine intinse pe uscator, haine in husa pentru spalat, haine puse in masina de spalat. Carti pe birou, agende pe masa din bucatarie, cabluri peste cabluri, nimic nu mai sta cum trebuie.

12 ore. De atat e nevoie ca in casa mea sa fie detonata o bomba care imi imprastie totul. Si sa ma ierte bunu’ Dumnezo daca io stiu cum naiba se intampla asa ceva.

In dupa-amiaza asta m-am apucat iar de strans de peste tot. Asta dupa ce ieri, toata ziua, am stat cu ochii deschisi doar catre laptop, doar-doar nu vad hainele imprastiate prin te miri ce colturi ale casei.

Uneori am senzatia ca niste spiridusi pusi pe glume impart acelasi spatiu cu mine.

Tweet