“Se cere ce dau eu, nu eu dau ce se cere”

Aseara am vazut pentru prima oara Vocea Romaniei, emisiunea care alege vocile si nu interpretii. Prima data am auzit despre formatul emisiunii pe cand eram la Ideo Ideis, la Alexandria. Eram curioasa ce va fi la noi, insa drumurile mele m-au tinut departe de televizor pana acum.

Nu despre emisiune vreau sa va vorbesc. Imi place, asa ca in fiecare marti seara o sa ma uit, de cate ori o sa pot. Insa, vazandu-l pe Marius Moga in pozitia de jurat alegator de tinere talente, mi-am adus aminte de intalnirea cu el de acum 3 ani, din timpul turneului Simplu, “Istoria Dansului“.

Ma dusesem la spectacol insotita de o prietena, la insistentele lui Teo (fost la Deko), care avea rol de narator in povestea istoriei dansului prezentata pe scena de cei de la Simplu. Eram curioasa cum o fi, ca nu mi-l imaginam pe Teo altfel decat facand stand-up comedy. Totusi, eram pregatita sa ma plictisesc maxim; vorbeam de Simplu, o trupa care facea furori in randul celor de 15-16 ani.

Culmea, nu numai ca m-am plictisit, dar la sfarsitul spectacolului eram in picioare, impreuna cu restul salii, si dansam. Ideea spectacolului era una extraordinara si ma intrebam de ce oare nu s-a facut mai multa publicitate, ca oamenii astia ar fi meritat o sala plina ochi.

Dupa spectacol, am mers la masa cu toata echipa si i-am cunoscut pe Smiley, Moga si CRBL. Din nou spun, eram pregatita sa ma plictisesc maxim, sa aud povesti copilaresti, comportament de vedeta si alte cele. Cand colo, m-am trezit stand la povesti cu cei doi din urma si cu Teo, despre toate cele: muzica, filme, apropiata nunta a lui CRBL (urma sa se casatoreasca chiar in luna urmatoare) si planuri de viitor.

Simplu era, pe vremea aia, imaginea Samsung, si am ras de m-am prapadit pentru ca Marius Moga are o tolba plina de bancuri si pe toate le adapta in asa fel incat sa strecoare si cate un nume de componenta electronica pe ici pe colo. El a fost primul om care m-a invatat ca parteneriatele se respecta si in timpul liber, nu numai cand esti la munca. Atunci cand l-am intrebat de unde stie ce muzica cere poporul, ca prea ii reusesc toate piesele pe care le lanseaza, mi-a tras cu ochiul si a zis: “Se cere ce dau eu, nu eu dau ce se cere.” Nu, nu e aroganta, doar un om cu o foarte mare incredere in el.

Tin minte ca mi-am dorit atunci sa inregistrez chestia asta pe care a zis-o si sa o trimit televiziunilor care faceau (si fac in continuare) rating cu emisiuni care mai de care mai retardate, sa le aduc aminte ca ei sunt cei care influenteaza piata consumatorilor de televiziune si nu invers.

In acea seara, noi (prietena mea si cu mine) am iesit in club. La despartire, unul din componentii Simplu a auzit cand faceam comanda la taxi si a vrut si el la club. Moga a zis atat: “Ba, treaba voastra, dar maine sa nu vad rateuri pe scena (in seara urmatoare aveau spectacol la Cluj) ca va trimit acasa de tot.” Iar CRBL, mai transant, a pus punctul pe i: “Hai, in microbuz toata lumea, v-ati trezit vedete? La somn cu voi!”

Si da, Moga e un profesionist. Nu sunt cea mai mare fana a muzicii lui, dar il respect foarte mult pentru munca si ambitia de care da dovada.

Tweet