Nu intotdeauna e ceea ce pare

Si nu, nu ma refer la momentele alea in care iti prinzi iubitul cu alta si el iti spune: “draga, nu-i ceea ce pare”. Alea sunt amuzante, odata ce treci de ele.

Prin vara lui 2004 eram inca in Sibiu, nici prin cap nu-mi trecea ca peste nici doi ani o sa locuiesc in Timisoara. Lucram la dealerul de telefonie mobila, viata era frumoasa si imi placea tot mai mult sa vorbesc cu clientii. Erau inceputurile mele in vanzari (doar din 2002 faceam asta) si invatam constant. Unde mai pui ca lucram si in buricul targului, in plin centru si Sibiul era tot mai plin de turisti, an de an. Desigur, in 2005 urmau sa inceapa lucrarile pentru reabilitarea centrului, dar nimeni nu se gandea la asta inca.

Intr-o frumoasa zi cu soare, imi mancam gustarea impreuna cu colega de magazin. Si mai o gluma, mai o poveste, centrul orasului era pustiu, deci nici clienti n-aveam ca era chiar perioada concediilor (atat de nemti is sibienii astia, ca 80% dintre ei isi iau concediu in luna august). La un moment dat, cum stateam noi, asa, linistite, intra un dude in magazin. Tanar si alb de blond ce era, genul acela scandinav, numai ca foarte sfrijit, ca un fel de viking virgin, asa.

Noi, amabile si dragute, il intrebam ce doreste. Omul venea impleticit spre birourile noastre. Si spre vitrina cu telefoane. Intr-o fractiune de secunda mi-am dat seama ca ala nu intrase in magazin sa cumpere, ci era beat ori ceva. Singurul meu gand a fost: “Ramona, fugimmmm!”
Am inconjurat birourile si am iesit afara, strigand dupa vreun gardian. Nu era niciunul, fireste, iar telefoanele noastre erau in magazin, de unde nu mai venea niciun sunet.

Intre timp sosise un gardian, care se uita la noi ca la niste nebune. Ramona avea in mana un sandwich si eu un mar si paream ca ne plictisim si de aia am chemat gardienii. S-a apropiat incet de usa magazinului, a intrat si l-am auzit strigand: “chemati salvarea!”

Mno, pana la urma se dovedise ca omul avusese o criza de epilepsie si a intrat in magazin sa ceara ajutor. Noi ne-am speriat infiorator pentru ca avea sange la gura si am crezut ca aintrat sa ne ia banii. A venit salvarea si l-au dus la spital, mai apoi am fost acolo sa vedem daca e bine. Era bine, in vacanta in Romania, norvegian si ne-a multumit pentru ajutor. Nu i-am mai spus ca noi voiam, de fapt, sa-i punem catuse.

Ieri, in taxi fiind, am vazut un om care cazuse pe trotuar. Oamenii treceau indiferenti pe langa el, ocolindu-l. Am oprit taxiul mai incolo si m-am dat jos sa vad ce are, insa intre timp se mai oprise un tanar care deja sunase la 112. Omul nu era beat si sper din suflet ca e in regula, ca n-am mai stat pana a venit salvarea, tanarul care sunase la salvare mi-a spus ca sta el, sa merg linistita.

Da, uneori oamenii care cad in fata ta nu sunt beti sau drogati, doar oameni care au nevoie de ajutor.

Tweet