Cu fluturi in stomac

Sa nu va ganditi ca m-o apucat vreo indragosteala tarzie, ca nu mai e cazul, am trecut de-o vreme de etapa asta in viata mea. Acum vreau sa va povestesc despre Butterflies in My Stomach si concertul lor de aseara, care mi-a foarte placut,dar si despre Arqa, clubul in care s-a tinut concertul, despre care inca nu stiu cum sa ma pronunt.

Trupa asta e minunata. Incepand de la chitara bas, pana la voce, totul suna foarte misto. E un jazz educat care te face sa te misti pe scaun, iar pianistul lor, Meghi, e un muzician excelent, ca m-a facut sa-i vanez acordurile in orice piesa, iar la solo-uri am inchis ochii si m-am bucurat de muzica.

Catrinel, vocea trupei, e atat de matura incat ai zice ca face muzica de cel putin 20 de ani. Poate ca asa si e, n-am intrebat de cand canta, dar timbrul ei superb, un pic grav, e perfect pentru acel “nu jazz” pe care il abordeaza trupa. M-am simtit excelent cu ei candtand si, probabil, m-as fi simtit si mai bine daca nu era atat, dar atat de cald.

Club Arqa e un club misto, o zic fara urma de indoiala, insa nu e un club pentru concerte, nu pentru concerte de felul asta, unde oamenii se inghesuie (pentru ca a fost foarte multa lume) pentru a-i vedea pe cei de pe scena. Ca mai toate cluburile din Piata Unirii, si acesta e intr-o pivnita veche, ingusta si lunga, nepotrivita pentr concerte mici si medii ca numar de persoane. Pe langa faptul ca oamenii se inghesuie foarte mult, aerisire nu prea exista si cred ca sunt ceva probleme si la servitul la mese, chelnerilor le e foarte greu sa treaca de oamenii adunati in incaperea cu scena, pentru a asista la concert.

Din fericire, Tudor, sunetistul trupei (cu care am schimbat cateva vorbe, practic stateam unii in bratele celorlalti), a facut minuni la sunet, avand in vedere ca nu se vedea deloc cu cei de pe scena din cauza celor foarte multi care se adunasera sa-i auda pe cei de la Butterflies in My Stomach. Cand l-am intrebat daca nu ii e greu sa faca sunetul in conditiile astea, mi-a raspuns zambind: “e ok, deja ne cunoastem.” Ia uite la el cum statea la butoane:

Marele plus al acestui club e faptul ca, in afara concertelor, muzica este demential de faina, DJ-ul stie exact ce muzica trebuie sa puna, iar barmanii sunt extrem de simpatici si saritori, cu o grija pentru client cum rar am mai vazut in ultima vreme in carciumile timisorene. Deci, una peste alta, mi-a placut clubul, dar tot nu-mi place ca aceste trupe (cum a fost si Byron, saptamana trecuta) se chinuie sa faca treaba in niste conditii nu foarte prietenoase (nu-i prea placut sa canti cand mori de cald si n-ai aer sa tragi in piept).

Cat despre trupa, va rog sa ascultati o mostra de muzica (de la min. 1.40 e de-a dreptul misto):

Tweet