“De ce sa ducem la gunoi? Mai bine ardem!”

Ma dau jos din tramvai aseara, grabita sa ajung acasa. Merg aproape alergand cativa pasi, sa prind verdele de la semafor, si trag aer in piept mai puternic, asa. Parca inghitisem smoala. Ma uit mai bine in jur: cartierul meu era acoperit de un fum gros care nu era ceata. Inca vreunul care-si curatase curtea de ceva crengi uscate, zic. Dar nu, nu era unul. Erau multi. Din curtile caselor iesea fumul gros al arderii gunoilui. O fi fost ieri ceva zi internationala, ca altfel nu-mi explic cum s-au gandit toti vecinii sa faca acest pas urias.

Si-s satula de ei si de arsul gunoiului. Cand ti-e lumea mai draga si soarele mai sus pe cer, hai sa ardem ceva si sa imbacsim tot aerul. Partea proasta e ca nu pricep neam de ce se intampla asta. Adica toti au pubele, gunoiul se ridica de doua ori pe saptamana, nu stau cu el in curte cu lunile.

La fel cu arsul miristei. Inteleg ca asa se feritiliza pamantul pe vremea cand nu se putea fertiliza altfel. Adica acum o suta de ani. Dar in ziua de azi? De ce ai risca un incendiu de proportii doar pentru ca nu vrei sa admiti ca procedeele s-au schimbat?

Nu stiu ce-i de facut cu astia, daca exista vreo modalitate sa-i opresti sa-si arda tot gunoiul. Odata l-am intrebat pe un vecin de ce tine neaparat sa faca asta si mi-a raspuns ca e mai curat asa, ca stelirilizeaza locul si ca nu se mai umple de microbi, asa cum s-ar intampla daca ar tine gunoiul in curte cateva zile. Am ramas “bouche bee”, n-am stiut ce sa-i raspund.

Sper sa vina ziua aia cand va exista o lege impotriva arderii gunoiului si va fi aplicata la sange.


One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *