De ce iubesc tiganii

Citindu-l pe Gropar azi, mi-am adus aminte de ce sunt eu atat de toleranta in privinta tiganilor. Si nu doar toleranta, ci mi-s chiar dragi. Eu, pe vremea copilariei mele, stateam intr-un cartier in care majoritari erau tiganii, iar in spatele curtii mele se ridica maret un bloc de garsoniere (renumitul A5 din Tiglari) plin ochi de fuste inflorate, banuti galbeni si fete “bronzate”. Da, era mai tot timpul cate un scandal cu tipete, zgomote de geamuri sparte si injuraturi de ramaneai masca, nestiind cum sa reactionezi (mai ales pentru mine, care nu aveam mai mult de 7-8 ani). Dar aia care faceau scandal erau si tiganii care veneau la noi acasa si-l ajutau pe bunicul meu la munca prin gradina, la ridicat cate o anexa la casa, sau care aveau grija sa nu se intample nimic in lipsa noastra.

Dar cel mai mult iubesc tiganii pentru ca fara ei poate ca sora mea nu ar fi fost azi pe lume. Mama mea era insarcinata cu sora-mea in luna a 8-a cand au apucat-o contractiile (am aflat mai tarziu ca luna asta e cea mai putin indicata pentru a da nastere unui copil). Eram doar eu acasa, tata era plecat la gradina noastra de la cealalta margine a orasului, iar bunicii mei erau la manifestatiile patriotice de prin centrul Sibiului (era 23 august 1988). Dispensarul de cartier era inchis din acelasi motiv de manifestatii si mai nimeni nu era prin zona. Doar tiganii. Mama mea era aproape inconstienta (stiam in mintea mea de copil de 10 ani ca nu e in regula deloc sa fie asa) si nu puteam s-o fac sa-mi spuna numarul de la salvare. Asa ca m-am dus in blocul de langa, l-am gasit pe nea Blana (unul dintre obisnuitii care veneau la munca la noi) si i-am spus ce s-a intamplat. Nu stia numarul de la salvare dar a luat o bicicleta de la cineva si a plecat la primul post de militie, aia au chemat salvarea si mama a ajuns la spital. Din cauza unui rinichi blocat au inceput contractiile si daca nu ajungea la timp la spital, sora mea ar fi murit din cauza emanatiilor toxice. Totul a fost bine pana la urma, nasterea a fost urmata de o operatie, iar mama si sora mea au venit acasa dupa o saptamana si ceva.

Nu incerc sa schimb mentalitati. Nu sunt atat de naiva incat sa cred ca toate povestile si toate cele ce le fac tiganii sunt inventii. Insa ca eu am avut norocul sa intalnesc si altfel de tigani care au facut mai multe pentru mine si pentru familia mea decat ar fi facut oricine altcineva. Nu as merge atat de departe incat sa spun ca toti tiganii sunt ca aia pe care i-am cunoscut eu. Doar spun ca nu i-as pune pe toti in aceeasi oala, din acelasi motiv pentru care nici mie nu-mi place sa fiu catalogata la un loc cu romanii care ne fac de ras prin alte tari.

Tweet