Opera rock la Timisoara – Mesterul Manole

Timisoara culturala creste bine de tot, iar orchestra Filarmonicii Banatul face tot mai multe concerte altfel, solicitand la maximum niste instrumentisti extrem de valorosi, care invata partituri complicate in cateva zile de repetitii. Pe langa concertele obisnuite (care, fie vorba intre noi, numai obisnuite nu sunt) de fiecare vineri seara, exista proiecte curajoase, inedite, menite sa aduca la sala de concerte tot mai multe grupuri de oameni. Filarmonica noastra a ajuns sa fie plina pana la refuz de toate categoriile de varsta, de tot felul de oameni, de la muncitori pe banda la directori de companii mari.

Aseara am asistat la un alt concert de senzatie, opera rock scrisa de Victor Carcu (fost textier al Phoenix) si pusa in scena de Josef Kappl (fost basist al Phoenix). A fost premiera nationala, asteptata de toata suflarea timisoreana iubitoare de muzica. Ba chiar si de altii, prieteni ai lui Kappl, care au venit de departe sa-si sustina prietenul (un domn de langa mine, rocker trecut bine de 50 de ani, cu plete lungi si zambet arogant, mi-a marturisit ca e fericit ca se afla in sala si ca a venit cu motorul, de la Bucuresti, special pentru a asista la premiera).

Nu stiu sa va explic cum suna un cor de viori impreuna cu o chitara electrica (manuita de Ionut Dorobantu), nu stiu sa fac recenzii de concerte. Dar m-am simtit furata de toate sunetele de pe scena, de vocile corului Filarmonicii, de vocile celor doi protagonisti (Ana/Miruna si Manole – mezzosoprana Mihaela Ispan si baritonul Dan Pataca, un Manole perfect cu plete si barba), de tobele furioase (batute bine de Cristian Ratiu) si de percutionistii Filarmonicii, trei la numar, care au fost piperul concertului.

Am avut si vedete pe scena, pe Mircea Baniciu si pe Ovidiu Lipan “Tandarica”, legende ale muzicii romanesti, care au aparut pe scena imbracati la costum, dar cu aceeasi bucurie pe care o arata de zeci de ani. Singurul regret e ca Tandarica n-a batut in tobele alea mai mult, o singura interventie in opera mi se pare putin pentru valoarea pe care o da unui spectacol de fiecare data cand pune osul la realizarea lui.

Cred ca avem un spectacol demn de ceea ce numim “turism cultural”. Adica merita sa vii din alte parti ale tarii doar pentru acest spectacol. E unic in tara, munca a peste 100 de instrumentisti si oameni de muzica, iar cireasa din varful tortului e dirijorul Radu Popa, unul dintre cei mai efervescenti dirijori din cati am vazut pana acum.

Finalul spectacolului a insemnat cateva minute bune de aplauze furtunoase, cele mai sonore din cate am auzit la Filarmonica. Unde mai pui ca in sala toata lumea plangea de bucurie, pe scena la fel, iar Kappl ne-a multumit in genunchi pentru felul in care i-am primit visul de-o viata.

Am plecat de la spectacol cu inima plina de sunete, cantand sa nu uit ce-am auzit. In secunda in care se va anunta urmatoarea reprezentatie (de-o mai fi), o sa fiu printre primii care-si iau bilet. Va spun cu mana pe inima ca as plati de trei ori mai mult pretul biletului pentru nebunia asta frumoasa (biletul a costat 50 de lei).

Va las cu putin, foarte putin, din ce a fost aseara la Timisoara, in sala arhiplina a Filarmonicii Banatul. Un video de la Adevarul, filmat de Stefi Both.

Tweet