Serenada norilor si lumina TIFF

Din festival in festival, pana la victoria finala. Sau ceva de genul asta, desi nu stiu exact care va fi victoria finala. Poate ca intoarcerea la Timisoara, dupa atatea si atatea plimbari. Imi duc viata printre ospatari de hotel, barmani de cafenele cochete, oameni grabiti sa ajunga la spectacole, filme, interviuri, intalniri. Nu mai vad altceva decat festival. Si nu Sibiu in festival sau Cluj in festival, ci o Romanie in festival. Poate ca aceste lucruri sunt facute ca sa ne uneasca, cine stie. Poate ca aceste festivaluri sunt singura noastra sansa de a ne bucura de tara noastra si de ceea ce fac oamenii frumosi din ea.

De ieri sunt la TIFF. Am schimbat mobila futurista a camerei de la Ibis Sibiu cu privelistea de vis de la Hotel Belvedere. Am schimbat si tristetile: am lasat una la Sibiu, m-a intampinat alta la Cluj. Cumva, si de ele ma bucur, viata printre festivaluri e la fel de plina de provocari.

Am fost intampinata cu bratele deschise si cu un zambet obosit si sincer, plus o imbratisare stransa si calduroasa. M-am lasat prada acelei imbratisari si am primit cu inima deschisa entuziasmul pe care l-am gasit in Casa Tiff, cartierul general al organizatorilor si invitatilor festivalului. M-am hranit din bucuria celorlalti de a fi aici, la Cluj si mi-am luat energia necesara ca sa pot sa merg mai departe cu relatarile in direct.

E lumina la TIFF, o lumina pe care am gasit-o azi noapte, sub amenintarea furtunii. Eram in piata Mihai Viteazu si eram absolut convinsa ca va ploua cu bulbuci, asta pe langa faptul ca vom fi luati pe sus de o furtuna oribila. Am fugit de la proiectia in aer liber a Odiseei Spatiale (Stanley Kubrik), de teama ca ploaia ne va face ciuciulete. N-a plouat deloc, a fost ca si cand cineva de sus a vrut ca nimic sa nu perturbe linistea agitata ce a cuprins Clujul in aceste zile. In schimb, am fugit pana la Observator, de unde am vazut Clujul de noapte (multumesc Vlad Cucu), scaldat in lumina fulgerelor care, dintr-o data, n-au mai parut atat de amenintatoare.

M-am pregatit de filme. De actori, de regizori, de producatori, de salutat sfios oameni dupa care mi se scurg ochii de atata admiratie. De petreceri care mai de care, de cafele multe in zori de zi, de dansat pana in miez de noapte. Abia astept sa va povestesc ce se intampla aici, ca intotdeauna, cu drag si bucurie.

Pana atunci, priviti ce face un melc printre oameni. O productie TIFFTv realizata de Andrei Palatkas.

Tweet