Simplu, despre apa
Apa n-a facut parte din viata mea niciodata. Nu asa cum face parte din viata altor oameni. Pana de curand, eu nu beam apa decat foarte rar. Si prin “prin foarte rar” inteleg ca beam un litru de apa pe luna si asta doar vara, ca iarna nu simteam nevoia deloc. Timp de foarte multi ani mi-am suplinit nevoia de apa cu cola si cafea, plus cate un fresh de portocale, cand si cand.
Ani de zile am avut o mare problema cu pielea mainilor si picioarelor, din cauza deshidratarii, problema care aparea la inceputul verii si disparea la sfarsitul ei. Am fost la cativa doctori care mi-au prescris tratamente elaborate, creme speciale facute in laboratoarele farmaceutice, am bagat in mine zeci de pastile cu vitamine, doar-doar scap de problema asta. Toate fara efect, ca niciunul nu s-a gandit, vreodata, sa ma intrebe cata apa beau. Poate si-ar fi dat seama de ce am o problema si ca nu toate lucrurile pornesc de la lipsa de vitamine.
Oricat de ciudat ar parea, mi-e foarte greu sa beau apa. O beau aproape cu forta si incerc sa-mi dezvolt un reflex pavlovian: de cate ori trec pe langa sticla cu apa, trebuie sa-mi umplu cana de langa, iar apoi trebuie sa beau toata apa din cana, spunandu-mi intr-una ca e spre binele meu. Fac asta de doua luni, deja, si simt ca mi-am irosit o bucata de sanatate pana acum, din cauza ca apa a lipsit din viata mea.
Toate astea se intampla pentru ca am luat in serios programul Activia pentru o viata sanatoasa. Mananc legume multe, beau apa, manac si carne, dar fara garnitura, ma mai rasfat cu cate o prajitura, din cand in cand, dar, in general, incerc sa-mi schimb viata cu totul, nu sa tin dieta. N-am nevoie de dieta, sunt foarte bine, insa ma straduiesc sa ma mentin la aceste proportii, pentru mine si sanatatea mea. Iar apa joaca un rol important in toata treaba asta, doar n-am pierdut 2 kilograme in 2 saptamani asa, fara sa fi ajutat putin.
Am facut si un experiment, dupa niste zile atat de calduroase, care mi-au taiat de tot pofta de mancare: am mancat cateva iaurturi si am baut apa. Toata ziua, fara nimic altceva. No, nu cred ca am avut in ultima vreme vreo zi in care sa ma fi simtit mai bine, unde mai pui ca am suportat cele ‘jde grade cu mai multa relaxare decat de obicei.
Mi-as dori sa stiu cati dintre voi realizeaza importanta apei, asa cum m-am luminat eu zilele astea, rezolvandu-mi o problema care ma bantuia de ani de zile. Si, fara nicio legatura, las aici documentarul despre apa pe care l-am revazut saptamana trecuta si care e pur si simplu uimitor:
Documentar despre APA from Vali Iovi on Vimeo.
Tweet
minim 2l pe zi, de vreo doi sau trei ani deja, si tot asa, la impuse, cu sticla de apa pe birou: pana diseara tre’ s’o beau. acum e reflex: daca nu beau mi se face super sete.
si mai e o chestie: multa lume confunda senzatia de sete cu cea de foame si, in loc sa se hidrateze, mai rontaie niste calorii, si, la fel, unii cred ca daca beau suc sau alte lichide, e acelasi lucru. nu e.
Mie mi se pare foarte ciudat ca nu mi se face sete, si stii ca mananc sarat. Naiba stie ce resurse o fi avut corpul meu pana la varsta asta, dar maseur-ul cu care m-am intalnit in weekend zice ca rar a mai vazut o piele atat de deshidratata incat sa usuce uleiul.
Stiu povestea ta cu apa… si ma bucur tare tare mult ca ai reusit sa iti impui sa bei mai multa 😀 :* Gata cu Cola! 😀
Eu beau undeva pe la 3-4 litri de apă zilnic, la care se adaugă vreo 2 căni de ceai (dar nu tot timpul) plus 2 ceşti de cafea. Iarna, apa ajunge pe la 2-3 litri şi ceaiul cam la 1-1,5 litri 😀 Cred că recomandarea cu consumul de lichide e singura chestie sănătoasă de care mă ţin (în afară de mic dejun).
Deme, cu micul dejun cum ai reusit? Sau tu mananci dimineata dintotdeauna?
Nu uita ca organismul tau isi extrage apa si din alte cele. Nu cafea si cola. Ci legume, fructe, iaurt. Se spune ca un pahar de iaurt este echivalent cu unul de apa dpdv al hidratarii :).
Nici iaurt nu mancam pana acum cateva luni. Nici acum nu mananc prea mult, dar acum jumatate de an nu mancam deloc. Fructe mai putine, legume la fel de putine. De aia ma mor ca sunt inca functionala, fara sa beau apa atata vrem.
si eu incerc sa imi impun sa beau..nu stiu cat reusesc
Micul dejun e un obicei instaurat de mama, care voia să se asigure că, indiferent ce ne pune în farfurie la cămin (grădiniţă cu program prelungit), eu sunt asigurată
bine, că eu mâncam şi acasă, şi la cămin, e deja altă poveste 😀