O excursie ca un vis

In momentul asta sunt la finalul zilei doi din “Redescopera Romania”- excursia prin Moldova. Sunt obosita, ma dor picioarele, dar traiesc o incantare greu de descris. Stiu ca nu pot sa descriu nici macar a mia parte din ceea ce am vazut, iar cele cateva poze vor mai completa doar putin din particica de tara prin care tocmai am trecut.

Ziua de sambata, prima a excursiei, a inceput devreme, foarte devreme. La ora 7, mai exact. Dupa ce ne-am adunat in formatie completa (Adrian si Bobby m-au cules, apoi am luat-o pe Corina, iar ultima oprire a fost la Ana; cu Mugur ne-am intalnit la Petrom-ul de la intrarea din Urziceni), am luat-o incet spre prima noastra orpire de pe traseu: Vulcanii Noroiosi (Paclele Mari). Ne-am noroit putin, plouase destul de tare si eu era chiar sa cad, la un moment dat, ca ma speriase un nene care striga spre mine sa nu merg drept spre vulcanul scuipator, ci sa fac un fel de ruta ocolitoare. Drumul pana acolo si cateva poze cu noroaiele, puteti vedea aici.

Incantati ca niste copii, am plecat sa vedem “focul viu” din Andreiasul de Jos, adica aglomerarea de gaze naturale care pastreaza un foc in price conditii. E ciudat sa vezi un foc care iasa din pamant si care ramane aprins oricat de tare ar bare vantul. Iar peisajul vazut de acolo de sus iti taie, pur si simplu, rasuflarea. Luati de priviti poze si iertati-mi nepricepera in a fotografia frumuseti ca astea.

Desi prima parte a zilei a fost insorita, in drumul nostru spre Conacul Crupenschi a inceput ploaia. O ploaie marunta, deasa, care ar fi trebuit sa ne mai taie din elan. Ei bine, n-a fost chiar asa, pentru ca Adi are o mica obsesie (minunata, daca e sa ma intrebati pe mine): conacele si castelele cat de poate de vechi. Drept urmare, ne-a dus la conacul asta, din comuna Podoleni (Neamt) si care are un farmec aproape imposibil de descris. Singurul nostru regret a fost ca a plouat atat de tare incat n-am putut sa-l vizitam mai pe indelete. Mi-am ferit aparatul de ploaie, cat am putut, si am reusit sa fac cateva poze dragute.

Cand am ajuns in Piatra Neamt, m-am indragostit instantaneu de oras. E frumos, padurea de pe munte e superba, iar restaurantul Noir la care am mancat a incheiat o zi de vis. Prima din cinci. Abia astept sa povestesc cum am vizitat Cetatea Neamt si cat de aproape am fost sa vad cel mai mare lac natural de acumulare din tara.

Acelasi PS: E tare frumoasa Moldova asta…

Tweet