Deturnarea

Cred ca una din cele mai mari frustrari pe care le am de cand merg la festivaluri de filme e ca nu pot sa revad filmele care mi-au placut foarte mult. Filmele de cinemateca nu trec la cinematografele din mall-uri, iar salile de proiectii care apartin de Romaniafilm stim cu totii cum (nu) sunt. Asa ca fie filmul cat de bun, trebuie sa ma straduiesc din prima sa retin detalii si sa sper ca, vreodata, o sa am ocazia sa-l revad.

Cam asa s-a intamplat cu filmul vazut ieri la TIFF, Deturnarea (A Hijacking), pe care l-as revedea, cred, cel putin o data pe luna. Pentru ca in afara de subiectul foarte bine echilibrat, exista o situatie in film din care un om de comunicare are foarte multe de invatat: comportamentul unui negociator in momentul in care este si implicat emotional in situatia care trebuie rezolvata.

Subiectul pe scurt, fara spoiler: o barca apartinand unei companii navale din Danemarca e atacata de pirati somalezi; de aici incepe un lung sir de negocieri intre reprezentantul companiei navale si un negociator al somalezilor. Concomitent cu discutiile despre rascumparare, spectatorul traieste drama echipajului de pe vas, tinut ostatic. Sigur ca filmul asta, la felul in care a fost construit, nu poate avea un final fericit, desi cu totii intelegem altceva cand ne referim la finaluri fericite. E o drama completa, cu subiect bine gandit, cu cadre scurte si dinamice, desi actiunea nu e foarte alterta, daca ne gandim ca totul se desfasoara pe durata a 140 de zile.

Ca de obicei atunci cand vad niste filme care ma trag, pur si simplu, in actiune, am incercat sa ma pun in pielea personajelor, sa ma gandesc cum as fi reactionat eu in anumite situatii. Mi-am dat seama ca n-as putea fi niciodata un bun negociator, felul in care eu simt lucrurile din jurul meu nu mi-ar permite sa ma detasez emotional si sa fac in asa fel incat sa nu ma abat de la linia psihologica si de comportament trasata de cei care se pricep mai bine. Peter, CEO-ul insarcinat cu negocierile, sustine ca are puterea de a actiona chiar daca e vorba de oamenii lui, dar presiunea psihica mult prea puternica il determina si pe el sa isi piarda cumpatul intr-un moment crucial.

Nu stiu cum sa va spun sa va uitati la filmul asta. Daca sunteti la TIFF, mai e o proiectie joi, la 23.30, la cinema Victoria, si duminica, la ora 13, la cinema Florin Piersic. Daca nu sunteti la TIFF…incercati altfel. E un film plin de neprevazut, chiar daca, intr-un fel, intuitiv, iar finalul e asa cum trebuie sa fie pentru un film care te tine cu sufletul la gura inca de la inceput.

Tweet