Graf – putin mai mult decat mancare
Imi place sa mananc, recunosc. Cine ma vede n-ar crede asta, ca ma sufla vantul de slaba ce sunt. Dar alura mea de tip “pai in vant” nu e de la faptul ca nu mananc, ci de la sport si grija la felul in care asociez alimentele. Dar sa nu divagam, ca nu de aia ne-am adunat aici, sa va povestesc despre cum mananc eu, ci sa va povestesc despre super experienta pe care o simt de fiecare data cand pasesc in restaurantul Graf din Oradea.
Restaurantul e deschis de trei ani, eu il cunosc de doi ani. Prima oara cand am fost acolo mi s-a parut ca intru in alta lume, una in care ar fi trebuit sa port o rochie de printesa, caci fix asa e tratat fiecare oaspete: cu grija de sange regal. Nu exagerez cu nimic, personalul restaurantului are cel mai simplu zambet vazut vreodata pe buzele celor care ofera servicii. Nu e nimic fortat, sa faci parte din acea echipa e un lucru dorit de foarte multi dintre cei care activeaza, ca sa zic asa, in meseria de ospatar, bucatar, ajutor de bucatar etc.
Seara petrecuta la Graf saptamana trecuta a fost speciala pentru ca am avut ocazia sa stau de vorba cu Florin Portelechi, cel caruia ii apartine restaurantul, si cu Septimiu Crisan, somelierul localului. Ca stiam deja de mancarea senzationala de acolo, stiam si ca au o colectie de vinuri impresionanta, dar nu stiam lucruri de interior, atat de interesante cand e vorba de un concept atat de complex.
Drept urmare, am aflat ca celebrul mousse de ciocolata al localului (si daca ajungeti vreodata la Graf as insista sa nu-l ratati) se face dupa o reteta la care s-a lucrat 4 (patru) ani. Da. Timp de 4 ani, Nicolas Delgado, primul chef al restaurantului, a tot lucrat la reteta si a desavarsit-o in cel mai bun desert gustat de mine vreodata.
Ca Graf a fost gandit ca un restaurant clasic inca din faza de proiect, am aflat de la Florin, care ne-a marturisit ca a cautat mult timp un designer suficient de intuitiv sa inteleaga ce-si doreste de la spatiul viitorului restaurant. Salvarea a venit de la un tanar designer roman mutat in Ungaria, a carui munca Florin a vazut-o intr-o cafenea din Budapesta si a stiut ca el trebuie sa fie cel care-i “deseneaza” restaurantul.
Daca vreodata va hotarati sa mergeti acolo (am aflat ca exista oameni in Bucuresti care vin pana la Oradea, mananca ceva la Graf si apoi se intorc la Bucuresti), v-as sugera sa incercati si tartarul de somon ce se prepara in fata clientului, dupa gust si asemanare. Da, ospatarii sunt instruiti sa faca si asta:
Si daca ma credeti pe cuvant ca fiecare vizita la Graf a fost o experienta, poate dati un vot pentru premiul Food&Bar. Detalii gasiti aici, iar eu va las cu zambetele oferite celor de la Graf la plecarea din restaurant:
