Constantin Chiriac – “Timisoara are mare potential”

Acum doua zile am avut din nou placerea si bucuria sa il intalnesc pe Constantin Chiriac, directorul Festivalului International de Teatru de la Sibiu si al Teatrului Radu Stanca. Un om care are toate sansele sa se transforme intr-o legenda, care se zbate (sustinut doar de autoritatile locale) sa promoveze si sa faca din Sibiu un adevarat loc de pelerinaj pentru cultura. Iar ceea ce a facut el pentru Sibiu a adus Romaniei o faima pe care nimeni nu credea vreodata ca o sa ajunga sa o aiba: cultura, in Romania, exista, si cladeste orase si oameni. Sibiu – capitala culturala europeana in 2007, Sibiu, gazda a FITS, al treilea cel mai mare festival de arte teatrale din lume.

“Cand am zis, in 1993, ca Sibiul va fi capitala culturala europeana, au ras toti de mine.”

Primul lucru pe care l-am intrebat, a fost ce se intampla cu Polonia si cu documentatia depusa de ei pentru candidatura oraselor dornice sa isi arate potentialul cultural. L-am intrebat asta pentru ca anul trecut, cand am iesit de la intrevederea cu el, mi-a aratat un teanc de acte pe care dumnealui trebuia sa le studieze, in calitatea lui de membru in comisia care decide capitalele culturale europene. Mi-a raspuns, amabil, ca acele dosare se afla in continuare in birou si ca e foarte incantat de felul in care s-a pregatit Polonia pentru asa o provocare.

“Pana acum sunt stabilite capitalele europene pana in 2016, iar anul viitor se va lua decizia pentru 2017 si 2018. Aceste decizii sunt bine promovate la nivelul Europei, toate tarile intelegand importanta unei astfel de distinctii, care poate modifica fundamental chiar si politica unei tari. Va dau exemplul Poloniei, care s-a pregatit atat de bine incat au avut 14 orase in competitie si care au reprezentat, practic, regiunile de dezvoltare. Daca vreti, va pot face un desen ce ar insemna acest lucru pentru Romania, acest context al regionalizarii. Pentru ca daca tot se va face, ar fi pacat sa fie o regionalizare la nivel politic. Trebuie sa gasim niste formule care, intr-adevar, vin din tot ceea ce inseamna patrimoniu, din initiative care s-au nascut si au dat rezultate. Polonia a avut 14 orase din regiuni care se inteleg incredibil din punct de vedere politic, insa, stiti, Polonia e si tara care n-a avut criza economica si care a facut reforma (sociala, economica si de invatamant) atunci cand trebuia.”

Apoi a trecut la Spania, tara care va avea, alaturi de Polonia, un oras – capitala culturala europeana: San Sebastian. Lucrurile pe care le-am aflat de la domnul Chiriac imi arata ca, indiferent de razboaiele dintr-o tara, cultura poate uni comunitati.

“Pentru Spania era vital sa primeasca un astfel de titlu pentru ca situatia economica nu e deloc roz acolo. Majoritatea oraselor au venit cu proiecte de cateva miliarde, tot ce insemna dezvoltare pe termen lung. Douazeci si de procente rata a somajului, in majoritatea oraselor, iar Malaga avea chiar treizeci si ceva. Au venit cu proiecte incredibile, nu va imaginati cat am invatat si cat invat din aceasta experienta. Cei mai nebuni oameni si cele mai interesante initiative.

Juriul care ia decizia in Spania e format din 7 personalitati din Europa si 6 din Spania (intotdeauna exista un juriu care are si 6 persoane din tara pentru care se ia decizia). Exista un presedinte dintre cei 7 din Europa si un vicepresedinte ales de cei 6 ai tarii. Si am avut ghinionul sa fiu ales presedinte al comisiei respective. E cel mai greu mandat, pentru ca va imaginati ce batalii politice sunt acolo, e Catalunia care e structura independenta, are parlament, au buget, sunt separati cu totul. Ei sunt un exemplu prost pentru toti ceilalti (Tara Bascilor etc.).

Inainte de sedinta, s-a cerut sprijin politic, eu am cerut asta. Am explicat ca ceea ce facem noi (asta era anul trecut) va fi valabil in 2012. Pana atunci, cine stie ce guvern va fi, ce instabilitate, ce se va intampla. E important ca ceea ce decidem noi sa fie agreat de toata lumea, sa fim sprijiniti si sa se inteleaga ca noi n-am venit sa taiem capete, ca suntem niste oameni care au mai facut astfel de lucruri si ca incercam sa ajutam. Iar atunci, a fost adus seful Bancii Nationale, seful parlamentului si seful opozitiei si am inceput sa discutam. Ei garantau ca ceea ce noi vom hotari, se va respecta.

A doua runda, a presupus jurizarea a 6 dintre cele 16 orase care si-au depus candidatura. De departe, cel mai bun oras era San Sebastian: avea un primar tanar, de 45 de ani, care era primar acolo de 20 de ani, cu o viziune extraordinara. Ne-a uimit pe toti. La a doua intrevedere, fusesera deja alegeri locale, iar cu putin timp inainte se hotarase ca ETA nu mai e in afara legii. Drept urmare, au castigat primaria din San Sebastian. Cat ghinion puteam sa avem? Orasul pe care il alesesem isi schimbase primarul, dupa 20 de ani.

Si a venit acest primar sa-si sustina candidatura, vorbind in basca. Dupa ce am chemat un traducator (organizatorii nu erau pregatiti pentru asta), l-am intrebat de ce a venit el acolo. A raspuns: Pentru capitala culturala europeana, iar eu i-am zis: Nu, ati venit pentru capitala culturala europeana, dar in numele Spaniei, pentru ca Spania organizeaza aceasta competitie. Eu nu eram acolo sa iau decizii politice, numai ca eu semnam, la final, iar acel juriu semna dupa mine. Pana la urma, tot San Sebastian a iesit, a avut cel mai bun program.”

Am vrut sa stiu cum se prezinta Romania la capitolul “capitala culturala europeana” si, mai ales, cum sta Timisoara in acest moment. Si, mai ales, am vrut sa stiu daca oamenii care fac parte din comisiile de dezvoltare ale proiectelor de capitala europeana, vin la Sibiu sa se sfatuiasca cu omul care a pus umarul decisiv la dezvoltarea culturala a Sibiului.

“Am incercat eu sa fac niste pasi si m-am dus pana la Alba Iulia, la Timisoara. Eu cred ca in clipa asta, daca va exista suficienta vointa politica, se poate configura o formula de regionalizare. Putem sa ne gandim la un numar de orase, centre de regiuni, care sa devina lideri pentru un astfel de proiect si care, daca ar fi stimulate, nu foarte mult financiar, ci, mai mult, printr-o decizie de genul ‘Romania trebuie sa aiba o capitala culturala europeana in 2020, deci va incurajam’. Sa le dam macar acest zvac.

Va dau exemplu: Suceava, impreuna cu Botosaniul, cu toata zona de turism religios, cu o punte spre Cernauti (care era al doilea oras al tarii in imperiul habsburgic), impreuna cu Ipotestiul, poate sa dezvolte un proiect. Bineinteles, cu o investitie, in primul rand din infrastuctura culturala si pentru institutii culturale.

Coborand, luam Targu Neamt, Piatra Neamt, Falticeniul, care are muzee fabuloase. Stiu tara asta foarte bine si am toate argumentele care sa sustina ce spun. Cetatea Neamtului e superba, prima tipografie, impreuna cu Voronet, Varatec, toata zona de turism montan.

Iasi face punte cu Chisinaul si da o sansa Moldovei. Apoi putem lega Braila si Galatiul. Trebuie sa ne zbatem pentru parteneriate. Se poate gasi o formula care sa aduca Dunarea in prim plan.

Alba Iulia ar trebui sa aiba o comunitate de un milion de locuitori, care s-o populeze. Din pacate, acolo sunt si foarte multi oportunisti care nu vor sa accepte ajutor, desi am incercat sa ii sfatuiesc.

Timisoara ar putea fi un pol foarte important, adunand ceea ce se intampla in oras cu Garana Jazz, cu Resita, cu statiunile de acolo, cu Herculane. Am fost la Timisoara, am avut o intalnire cu ei. Acolo ar trebui sa se adune si Opera si teatrele (roman, maghiar si german) pentru ca nu se calca in picioare in ceea ce priveste audienta. Mi se pare ca sunt inconstienti ca nu fac o treaba in fiecare an, in care sa adune manageri culturali si sa faca impreuna o chestie mare. Eu le-am zis ca ii ajut cu toata inima, deja sunt investitori care ar fi interesati de o astfel de colaborare. Dar trebuie sa fie toti.

Dar sansa Timisoarei e cu totul alta. Voi aveti Bega, toate parcurile de o parte si de alta. Te duci si gandesti proiect pentru tot ce inseamna aceasta zona, din aprilie si pana in octombrie. In rest, poti sa faci si alte evenimente, dar asta e unicitatea Timisoarei. Iar marea prostie e ca si l-au adus consultant pe cel care a fost coordonator la Ruhr Essen, care a fost cea mai proasta capitala culturala pana acum.”

Cu greu am parasit biroul domnului Chiriac. Dar, la fel ca si anul trecut, am fost fericita: macar pentru o vreme, am din nou incredere ca aceasta tara e pe drumul cel bun.

Tweet