Constantin Chiriac – omul care face/spune/traieste/este poveste

Cand am primit mail de la Ruxa, in care spunea ca directorul FITS isi face timp o ora pentru a povesti cu oamenii din online prezenti la acest festival, am crezut ca visez. Acest om are in subordine 1000 de oameni si un festival de dimensiuni uriase de gesionat si isi face timp sa vorbeasca cu noi si sa ne raspunda la intrebari? Da, si-a facut timp si a fost una dintre cele mai frumoase experiente ale mele, vreodata.

Povestile au inceput cu o intrebare simpla: “Se implica statul suficient de mult in sponsorizarea festivalului?”, pentru ca, dupa cum bine stimc u totii, Ministerul Culturii nu pare foarte interesat in a sprijini festivalurile tarii, mai ales acele festivaluri care par sa se descurce cu parteneriate in alte tari. “Am primit 1,5 milioane de lei, la fel ca si anul trecut, desi noi cerem de multi ani sponsorizare preferentiala. Suntem, totusi, cel mai mare festival de cultura din Romania, am trecut de mult bariera teatrului”, zice Chiriac. Si cand auzi care e bugetul total, adica aproximativ 6 milioane de euro, te intrebi de ce Dumnezeu nu se implica Ministerul Culturii mai mult.

Constantin Chiriac despre Festivalul International de Teatru de la Sibiu.

“Avem 4000 de nopti de cazare in cadrul festivalului, in conditiile in care si turistii trebuie sa stea undeva. Ne sucim si ne invartim si incercam sa lasam locuri libere si pentru cei care vin din alte parti sa vada spectacolele. Noi mai cazam si in imprejurimi, acum, de exemplu, am cazat 40 de oameni la Ocna Sibiului, ca nu am mai avut loc pentru ei in oras.”

“Aducem companii de calitate pentru teatrul de strada, care costa foarte mult. Dar am gandit asta, vreau sa cresc si calitatea publicului de strada, nu doar pe cel din salile de spectacole. Si am reusit, spectacolele astea sunt acvum la fel de cautate ca si cele din sali.”

“Anu trecut am avut un procent de ocupare de 101,34% la spectacolele din sali. Sigur, nu au fost salile pline la toate spectacolele, dar au fost mai bine de jumate dintre ele la care a trebuit sa suplimentam cu scaune pe margine. Oamenii voiau sa vina, cum puteam eu sa le refuz aceasta placere?”

“Spectatorii nostri sunt zei pentru noi. Ei vorbesc si daca avem grija de ei, d-apai daca nu avem grija. Noi cu ei crestem, de aceea trebuie sa le oferim totul pentru o experienta completa. Asta inseamna bani dati inapoi celor care nu pot sa ajunga la spectacole, suplimentare de locuri, apa la iesirea de la spectacolele mai lungi, fara pauza” (asta s-a intamplat chiar aseara, dupa spectacolul “Opinia publica”, ce a durat doua ore fara pauza).

“Cand vezi cifrele si acolo scrie ca 78% din spectatori sunt pana in 30 de ani, iti dai seama ca in tara asta mai exista speranta si asta ma face sa vreau mai mult, sa fac mai mult.”

“Am spectacole antamate pentru 2013, 2014, chiar si pentru 2015. Calitatea se rezerva din timp, pentru ca astfel stiu cum sa gandesc structura fiecarui an de festival.”

“Eu aleg toate spectacolele. Cum reusesc sa le vizionez? Pe unele le vad mergand in vizita in alte tari, la festivaluri asemanatoare. Pe altele le iau de la bursa de spectacole din Montreal, acolo unde exista standuri construite pe sectiuni: vrei jazz? – ai de ales intre 100 de standuri; flamenco? – 50, si asa mai departe. E pe caprarii. Ma asez la un stand si imi propun sa vizionez 40 de spectacole. Fiecare are 10 minute de prezentare si nu am nevoie de mai mult ca sa stiu ca un spectacol e bun sau nu.”

“Nimic nu e lasat la voia intamplarii: cand vreau sa iau un spectacol, caut tot ce se poate despre compania respectiva: pe unde a mai jucat, care e istoricul si unde pot gasi solutii de finantare.”

Constantin Chiriac despre Teatrul National Radu Stanca din Sibiu

“Cand am preluat teatrul, in ’99, erau 40 de reprezentatii intr-un an. Acum avem 79 de spectacole in repertoriu si jucam cam 45 de spectacole/luna.”

“Mi-am dat seama ca nu e bine sa tin teatrul inchis pe perioada verii, asa ca am facut programari la concedii, in asa fel incat sa avem tot timpul spectacole, sa oferim o alternativa celor care viziteaza Sibiu in vara. Momentan suntem singurul teatru din tara care e non-stop.”

“Am obligat studentii de la actorie sa joace in spectacole si i-am trimis in cluburi si pub-uri. Pe studentii de la management cultural i-am pus sa fie producatori la acele spectacole. Sa invete si sa-si puna o valoare. Le-am dat si banii de pe vanzarea biletelor, ca sa-i motivez.”

“Am participat la 24 de turnee internationale in 2010, lumea trebuie sa stie ce facem noi la Sibiu.”

“Teatrul pe care il gandesc in Sibiu si pe care o sa-l facem este, clar, o solutie pentru a da independenta acestui oras si acestei regiuni. In momentul de fata nu avem resurse pentr a tine in Romania un congres international (de teatru), toata lumea merge la Viena.”

“Viitorul teatru ca avea 3 sali cu o capacitate totala de 3000 de locuri. Salile de repetitii vor fi identice cu salile in care se joaca spectacolele, vor avea acelasi sistem de sunet, de iluminat, aceeasi acustica. Vrem sa putem, logistic, sa gazduim orice fel de congres, sa umplem orasul si in perioada dificila pentru turism, adica octombrie-martie.”

Constantin Chiriac despre Faust si Kabuki – teatrul de dans-drama din Japonia

“M-am chinuit sa aduc 7 ani Kabuki la festival, dar trebuia sa le garantez un onorariu de 600.000 de mii de euro/spectacol si cel putin inca trei alte spectacole in tara sau in zona. Pai cine avea 2,4 milioane de euro pentru ei? In 2007 a venit directorul lor la Faust, in Sibiu, la hala Simerom. Dupa spectacol, a cerut sa mai stea putin in hala, sa o studieze. Au ciocanit peretii, structura, au masurat distante si apoi au venit la mine sa ma intrebe daca pot sa vina la festival in anul urmator si sa joace in sala aia. Le-am zis ca da si dupa cateva luni directorul de la Simerom a venit la mine sa imi spuna ca trebuie sa demoleze hala si sa faca alta, urma sa vanda locul. Am reusit cumva sa trag de timp, Kabuki s-a tinut, pana la urma in hala veche, dupa care cei de la Simerom au daramat-o si au construit alta, putin mai mica. Dar asa, am reusit sa salvez si Faust, ca fara hala nu mai aveam unde sa jucam.”

Constantin Chiriac despre sansa Timisoarei la a fi Capitala Culturala Europeana in 2020.

“Ar trebui sa facem o discutie separata despre asta. Uite acolo (si ne arata un teanc de dosare), sunt documentele Poloniei pentru candidatura. E greu, pentru ca in tara asta nu se mai implica nimeni in a crea oportunitati culturale si festivaluri de anvergura care sa poata sa atraga turisti din toata lumea. Nu e imposibil si se poate, eu cred asta cu tarie, iar eu trag tare in directia asta. Daca exista oameni care ar vrea sprijinul meu, eu il voi acorda, pentru ca noi trebuie sa gandim ca o comunitate.”

Dupa fix o ora de povesti, telefonul de pe biroul directorial a inceput sa sune. Am parasit biroul lui Constantin Chiriac cu regretul ca am avut doar 60 de minute de aflat minuni de la acest om care e o forta adevarata. Acum am convingerea ca lucrurile se pot schimba in tara asta, cu oameni care stiu, pot si vor sa se implice in schimbare si ma bucur foarte tare ca am avut privilegiul ca acest om sa imi raspunda la intrebari privindu-ma in ochi.

Tweet