Mergem noi la ei sau ii lasam sa vina singuri?

Makavelis pune o intrebare foarte interesanta, despre cum ar trebui comunitatile de blogeri (sau, de ce nu, chiar bloggerii ca individualitati) sa abordeze companii, campanii sau puncte de interes ale comunitatii din care fac parte. Si pentru ca asta e un subiect care ma fascineaza de multa vreme, m-am gandit sa-i raspund printr-un aricol. De retinut, imi exprim parerea, nu dau nastere unor axiome.

In Romania nu mai exista bloggeri tipici, adica oameni care sa scrie pe blog si de aici sa li se traga o oarecare notorietate. Acum ceva timp (nu mai departe de un an-doi, poate), bloggerii autentici erau implicati in campanii care veneau la ei, indifierent ca era vorba de bani sau doar sa sustina niste cauze in care credeau, insa munca a fost enorma pana sa ajunga la nivelul asta. Curand, insa, campaniile nu au mai insemnat inserat de banner pe site si unul-doua advertoriale, ci a insemnat implicare activa in ideea companiei.

Concomitent cu primul val, s-a format un al doilea, bloggeri nu foarte cunoscuti, dar care au intuit ce poate face Facebook si Twitter pentru ei si persona lor de online. Componenta sociala s-a mentinut nu doar pe retelele de Social Media, ci au trecut in offline, participand la tot felul de lansari de produs, campanie de responzabilizare sociala, you name it. Au socializat, si-au facut prieteni si au inceput sa fie curtati de companiile care doreau sa se promoveze printr-o masa mai mare de oameni de online.

Desigur, toata istoria asta e valabila pentru cei care traiesc in Bucuresti, acolo lucrurile se misca altfel, mult mai rapid si intr-o cantitate mult mai mare. Nu e treaba mea sa judec calitatea. Daca in trecut un blogger nu trebuia sa fie in Bucuresti pentru a participa la o campanie de anvergura, acum nu mai esti in vizorul agentiilor decat daca oamenii din agentii te cunosc personal. Da, sunt si exceptii, dar alea sunt putine.

Local, comunitatea de la Cluj poate fi cel mai bun exemplu de “hai sa facem ceva, sa ne vada si ceilalti ca suntem aici”. De la petreceri cu teme care mai de care mai traznite (vezi “Haine de casa party“) pana la evenimente cat se poate de serioase (vezi “Din ON in OFF“) si culminand cu Roboblog, clujenii si-au dat seama ca doar impreuna pot fi bagati in seama. Au fost momente in care ei, ca si comunitate, au mers sa-si ceara niste drepturi (cum ar fi panoul bloggerilor din Primaria Cluj), au fost momente in care au fost contactati de companii pentru a le promova produsul (vezi concursurile de pe blogurile clujene pentru petrecerea de Revelion din trenul Beck’sperience).

Poate va mirati ca am vorbit de Cluj si nu de Timisoara, pe care toata lumea o lauda, cel putin din punct de vedere al comunitatii. Ei bine, comunitatea din Timisoara nu prea are cu ce sa se laude in ultima vreme, nici blogmeet-urile noastre atat de celebre nu mai sunt ce-au fost: oameni putini, dezinteres tot mai mare. Si asta nu e pentru ca suntem certati or ceva, ci pur si simplu ne-am cam saturat de aceiasi oameni si de aceleasi activitati, am vrea sa facem altceva, insa n-are cine sa ne adune si sa ne struneasca. Aici e vina mea la fel cum e a fiecarui om care face parte din comunitatea asta. Imi doresc ca lucrurile sa se schimbe si sa nu pierdem ce am construit in atatia ani, dar asta depinde de noi toti, in egala masura.

Am divagat putin de la subiect, dar am facut-o doar pentru a ilustra mai bine concluzia la care am ajuns dupa niste ani de blogging si implicare in activitati foarte diferite: cand avem in minte, ca si comunitate, promovarea orasului sau a valorilor lui, e sanatos sa mergem noi la cei care au nevoie de sprijinul nostru si va garantez ca nicio autoritate din lumea asta n-o sa zica nu unui grup de oameni care isi pun serviciile in folosul intregii comunitati. La fel, cand asta implica si ceva costuri, companiile pot fi abordate pentru a li se propune mini-campanii de brand awareness.

Iar daca e vorba despre campanii de brand, de prezentare de produs sau servicii, atunci asteptam companiile sa vina la noi. Nu ne vindem pe ceea ce nu ne reprezinta, stim sa zicem nu atunci cand simtim ca promovarea produsului/serviciului respectiv ne-ar afecta credibilitatea si ne implicam activ in realizarea campaniei. La urma urmei, agentia respectiva ne-a ales tocmai pentru ca suntem oameni care au demonstrat ca au idei si stiu sa puna si osul, nu doar sa scrie dupa un comunicat de presa venit pe mail.

Daca gresesc, astept combatantii inarmati cu argumente serioase 😉

*sursa poza

Tweet