Mozaicul de senzatii

Mintea-mi canta de aseara in ritmul vioarei lui Mihai Nenita. Picioarele-mi tresar in ritmul tobelor lui Marcel Moldovan si colturile gurii se indeparteaza la auzul chitarii lui Marius Pop. Mai aud usoare urme ritmice de contrabas apartinand domnului Flautistu si trompete, saxofoane si clarinete din pusculita lui Adrian Cojocaru. Si incep, incet, sa-i invat pe toti: Virgil Iantu, Berti Barbera, Raul Kusak, Mircea Ciurez, Bogdan Tudor, Razvan Mirica, Yogish Agarwal, Cosmin Balean, Emil Bizga, Cristian Soleanu, Mircea Cazan, Lyuben Gordievski. Intre ei, unicul Nicu Alifantis.

O insiruire de nume aparent fara importanta. Muzicieni, cei mai buni dintre cei mai buni, impreuna pentru un album si un band care n-are legatura cu nimic din delasarea acestei tari. O muzica ce coboara din niste minti geniale, acordate direct cu picioarele, mainile si (mai ales) capetele celor ce o asculta. Chiar daca aseara am auzi un Mozaic Band din 8 oameni, nu din 18.

Momentul concertului Mozaic Band e, pentru mine, comparabil cu momentul in care l-am descoperit pe Bugge Wesseltoft cantand cu Eric Truffaz si Ilhan Ersahin (unic moment, cred, nu prea cred ca o sa mai am ocazia sa vad live asa ceva; nici Alifantis cu Mozaic Band, nici Bugge cu Truffaz si Ersahin). L-am trait cu totul.M-am pierdut in ritm. Mi-am plans amintirile. Mi-am ras bucuriile. Mi-am adus in mine fericirile. Le-am impletit cu solo-uri de chitara, tobe, saxofon, vioara. Si, peste toate, le-am invelit in vocea lui Nicu Alifantis, le-am impachetat bine ca sa-mi aduc aminte peste ani ca am simtit ceva atat de viu, de cald, de onest. Parafrazand o cronica a unui spectacol celebru, “mi-as vinde sufletul sa mai vad o data Mozaic Band”.

Albumul “Mozaic” e, poate, cel mai bun album al unui artist roman ascultat vreodata. De fapt, e unul dintre cele mai bune albume ascultate vreodata si punct. N-am cuvinte. Sunt saraca, atat de saraca in comparatii si metafore. Tot ce stiu e ca, pentru doua ore dintr-o noapte de duminica, am alungat ganduri negre, oboseala, frustrari si le-am inlocuit cu pace. “Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va dea sanatate” au fost cuvintele care mi-au readus convingerea ca divinitatea, acel ceva nestiut si doar (cateodata) simtit, poate fi gasita si intr-o anosta sala de spectacole ce n-a mai vazut lumina unei renovari recente.

Bucati din mine au ramas la Alba Iulia. Pentru fiecare om care a aplaudat din tot sufletul, pentru fiecare sunet iesit din mainile celor ce au cantat cu ochii inchisi, pentru fiecare zambet surprins pe chipurile oamenilor din organizarea festivalului “Ziua de maine“.

Spun simplu: multumesc. Sa vi se intoarca, tuturor, inmiit, ce mi-ati dat zilele astea.

Albumul Mozaic costa doar 35 de lei. Cumparati-l, e cu folk, jazz, blues, fusion. Adica e cu cea mai buna muzica. Vine cu o carte, despre piesele de pe album si gandurile lui Nicu Alifantis.

Organizatori: Consiliul Judetean Alba, Asociatia Cultur’ART Alba Iulia
Parteneri in organizare: Muzeul National al Unirii Alba Iulia, Casa de Cultura a Sindicatelor Alba Iulia, Biblioteca judeteană Lucian Blaga Alba, Universitatea 1 Decembrie 1918, Teatrul de Papusi ”Prichindel” Alba Iulia, Art Café Downtown, R.Y.M.A.

Sponsor: Bristot

Parteneri media: TVR Cluj, Radio Romania Actualitati, Radio Romania International, Radio Romania Cluj, Radio Romania 3Net (www.radio3net.ro), ForeverFolk, Romantic FM, Radio Itsy Bitsy FM, Radio Transilvania, Catavencii.

Tweet