Caldura, bat-o vina!

Nu vreau sa fiu ca buletinele de stiri si sa scriu pe blog vestea secolului: “e canicula!”. Toata lumea stie, toata lumea sime. Ei bine, pana ieri nu cred sa ma fi deranjat caldura atat de tare incat sa simt ca nu am aer. Am locuit la un moment dat intr-un bloc de 10 etaje, la etajul 7, iar de la 12 ziua soarele batea fix pe geamurile apartamentului. Desigur, erau vreo 40 de grade afara si vreo 70 inauntru. Ca sa supravietuiesc caldurii cu care nu eram obisnuita (era primul an de Timisoara) stateam prin casa cu un prosop ud infasurat pe mine si caldura era suprtabila. Unde mai pui ca ajungeam acasa seara tarziu, deci puteam sa deschid geamurile sa se mai racoreasca, atat cat se putea racori.

Daca stau sa ma gandesc, nici nu stiu cum au trecut celelalte veri “timisorene”. Cald, foarte cald, imi aduc aminte ca simteam un oarecare disconfort, dar nimic care sa ma ingrijoreze. Incercam sa nu ies prin soare foarte mult si aia era. Acum doi ani, pe gradele alea multe, eu bateam tara in lung si in lat, in Furia Rosie, fara aer conditionat si imbracata la 4 ace, ca doar aveam treaba. N-aveam nicio apasare.

Ieri a trebuit sa ies in oras, cu treburi. Avand de strabatut distante scurte, am mers pe jos, ca oricat de binevoitori ar fi taximetristii, nu pot sa-mi bat joc mergand cu taxi din Unirii pana in centru (distanta de 3 stradute). Dupa primele 40 de minute de pendulat eram rosie ca racul si abia respiram. Dupa doua ore, cand in sfarsit mi-am terminat treaba, m-am urcat intr-un taxi, sa merg acasa. Senin, soferul se uita la mine si imi zice:  Unde mergem? La urgente?

Am ras, dar nu prea era de ras. Concluzie? Nu mai ies din casa pe caldurile astea. Daca ies, tre sa-mi iau o sapca, o palarie, o bandana, ceva. Si neaparat apa, nu ai cum sa mergi mai mult de 15 minute fara sa te hidratezi.

Si totusi, ma intreb: ce cauta oamenii aia batrani si pensionari pe strazi in conditiile in care canicula e greu de suportat si de tineri?

Tweet