Jazz Night Out – Hiromi si alte minuni

Stiti cum e magia? E atunci cand intr-o fractiune de secunda vezi si auzi tot ce se afla in fata ta, chiar daca se afla acolo de-o vreme. Deschizi ochii si urechile atat de larg incat te temi ca o sa se rupa si n-ai timp sa te intrebi de ce n-ai vazut nimic pana in acel moment.

Asa e Hiromi. Un metru si jumatate de japoneza subtire ca trestia, in tenisi cu paiete, tricou larg si pantaloni stransi pe trup. O pianista pe care o mai vazusem, ii intuisem forta, dar nu-mi imaginam ca o sa ma dea cu capul de pamant si o sa ma izbeasca de pereti doar atingand cu atata iubire un pian ce parea mare, negru si fioros in fata ei.

Hiromi pe care o stiam eu era capabila sa armonizeze inca doi mari artisti jazz, obisnuiti fiecare sa conduca alti instrumentisti. Mana asta de femeie (la propriu, cred ca are 40 de kile cu tot cu tenisii aia paietati) ii tragea dupa ea pe Anthony Jackson si pe Simon Phillips de parca erau niste copii struniti de mama la joaca, desi avea jumatate din varsta si experienta lor muzicala.

Martea trecuta, la Sala Radio, am intalnit o Hiromi pentru care pianul e o prelungire a gandurilor. A sentimentelor. Naiba stie, e ceva ce n-am mai simtit pana acum, ca spectator. Cand a intrat pe scena am simtit nevoia sa o protejez, dupa ce a inceput sa cante as fi vrut sa fiu protejata. M-am lasat purtata, am ras, am plans, am simtit bucurie pentru ca vad si aud un artist complet care stie sa ofere liniste la pachet cu neliniste controlata.

Un artist care-si cunoaste instrumentul la care canta si caruia ii place sa-i dea noi intrebuintari e intotdeauna pe sufletul publicului. 900 de oameni uimiti cum pianul se transforma in instrument de percutie, aceiasi 900 de oameni sarind in picioare de parca ar fi avut un arc, stiind ca doar aplauzele din tot sufletul o vor aduce pe Hiromi inapoi pe scena. De doua ori. Si ar mai fi vrut.

(s-a scris pe Jazz Culture despre concert, cititi si acolo, ca e frumos tare)

Ma inclin in fata initiativei celor de la Twin Arts (organizatorii acestui concert) – Jazz Night Out, in care aduc in Romania artisti mari (nu toti in premiera, dar incearca sa aleaga artisti prezenti doar in festivaluri pana acum – manifestari culturale la care se ajunge mai greu, cum ar fi Garana Jazz), pentru care publicul din tara e mai mult decat pregatit.

Saptamana viitoare, pe 10 aprilie, vine Dhafer Youssef. O incantare sa-l asculti si, daca n-aveti program, poate va rupeti 120 de lei din buzunar pentru bilet. Va rog sa ma credeti ca pentru ce canta omul asta nu e deloc o suma mare. Drept exemplu, va las cu una din piesele lui din concert care-mi place la nebunie.

Minunile se intampla. Sunt aici, langa noi, ne vegheaza pasii si ni se arata cand suntem pregatiti sa le vedem. Vreau o tara in care fiecare concert de jazz adevarat sa fie soldout cu minim o saptamana inainte.

Tweet