Femeia de acasa

Imi place emanciparea femeii, dar nu-s deloc adepta feminismului. O femeie trebuie sa ramana femeie, in ciuda luptei tot mai acerbe pentru egalitatea dintre sexe. Care, fie vorba intre noi, n-o sa se intample niciodata. Unul din motive ar fi ca noi putem sa avem o cariera misto si sa ne ingrijim si de familie, casa, vacante si alte cele din lumea din afara serviciului.

Am citit un articol pe Catchy (mai citesc, din cand in cand, slabiciunile sunt slabiciuni si nu se discuta) care usor-usor m-a enervat. In care o doamna explica lucruri despre mamele care-si pupa in fund baieteii, facand din ei zmei cu buzdugan de aruncat in drum spre casa; stiu ca exista barbati de astia, care vor o mamica pe langa ei, nu o iubita, dar sa presupunem, de dragul discutiei, ca orice barbat de asta are niste nevoi cu care femeile pot sau nu pot fi de acord. Cheia articolului este “femeile nu pot citi/nu se pot educa pentru ca au un barbat de asta care vrea o casa curata si mancare calda pe masa.” Lucru complet fals si o sa incerc sa povestesc mai jos de ce punctul meu de vedere e diferit.

O femeie se recomanda si prin felul in care isi ingrijeste casa, nu numai pe ea. E adevarat, casa nu se arata la toata lumea, dar daca iti place sa te ingrijesti ar trebui sa iti placa si sa ai ordine in casa. Haine puse la locul lor, vase spalate, sters praful macar o data pe saptamana. Nu-mi imaginez cum o femeie ar putea sa vrea sa isi ingrijeasca unghiile, nu si sa-si tina ustensilele plus lacurile de unghii intr-un loc ingrijit. Nu stiu de ce o femeie si-ar pune o masca pe fata si apoi s-ar relaxa (?!?) printre haine aruncate la intamplare sau de ce ar face un dus inainte de somn si nu ar spala vasele murdare ramase de la cina.

Ador sa gatesc pentru barbatul din viata mea. Si serios ca nu inteleg de ce gatitul e o corvoada. Nici mie nu-mi place mirosul de ceapa prajita din casa, dar am hota la aragaz si geam mare la bucatarie. Nici mie nu-mi place mirosul de prajeala care intra-n piele, dar nimic nu ma opreste sa fac repede un dus dupa ce am terminat de gatit. Pot sa fac din fiecare cina o sarbatoare, stropita cu un pahar de vin bun, intr-o atmosfera calda. Serios, nu trebuie sa fac eforturi supraomenesti pentru asta. Ok, n-am copii si imi dau seama ca pentru parinti lucrurile stau putin altfel, dar am prieteni care au copii si asta nu-i impiedica sa se bucure de cate o cina linistita in bucataria proprie. Sa impart cu iubiul meu mancarea gatita de mine, sa-l aud ca apreciaza ce-am facut, e unul dintre cele mai faine momente ale vietii de cuplu.

Mi se pare foarte fain sa am grija si de hainele mele, si de ale lui. Barbatii sunt clar antitalente la aranjatul hainelor, dar dorinta mea e ca el sa fie la fel de ingrijit ca si mine. Sunt foarte plictisitori barbatii care isi impacheteaza cuminti sosetele si le pun langa un colt de pat, asa ca imi asum si treaba asta. Oricum e mai bine asa decat enervant de ordonat. Plus ca mi se pare adorabil cum nu stiu ei care e drumul de la canapea (sau de langa scaunul de la birou) pana la cosul pentru rufe murdare din baie.

Cele de mai sus nu sunt o pledoarie pentru femeia care sta la cratita; eu sunt oricum, numai asa nu. Dar nici nu e nevoie de un efort supraomenesc pentru a avea o casa curata, mancare calda (aproape) in fiecare zi si ordine printre lucrurile din dulapuri. Am si un job solicitant, dar si timp sa citesc/ma uit la filme/ies in oras cu prietenii/fac multe alte chestii pe langa cele de la munca. O data la o luna si jumatate chem o doamna care spala geamurile si curata toata casa intr-un mod temeinic (chestie care mie imi ia vreo 5-6 ore intr-o zi si n-am intotdeauna timpul asta la dispozitie), dar nu ma trag de la micile munci zilnice de pe langa casa.

Cum ziceam la inceput, sunt multi barbati care fac prea mult caz din “vreau o casa curata si mancare calda pe masa” (sau deraiati care isi gasesc orice motiv pentru a mai pune putina teroare pe femeia de langa el – nu despre astia vorbim acum), dar sunt si foarte multe femei care se ascund dupa lozinci feministe in loc sa-si recunoasca lenea si lipsa de chef cand e vorba de curatenie. Pana la urma, cand pastrezi un loc curat e pentru ca iti place sa stai intr-un loc curat, nu pentru ca ai un capcaun de barbat care cere asta batand cu pumnul in masa. Din drag pentru curatenia din suflet si din casa.

Nu se poate sa n-ai timp pentru casa si pentru citit, nu se poate sa fie nevoie sa alegi. Doar gandindu-ma doua secunde, imi vin in minte cel putin 3 nume de femei, fiecare cu cate doi-trei copii ultra-mega zambareti, cu niste cariere fulminante, care gatesc aproape in fiecare zi si, din pozele de familie, se vede curatenia din casa. A, da, n-ar putea avea cariera aia fulminanta daca n-ar citi si nu s-ar documenta in fiecare zi timp de mai multe ore. Cumva, reusesc sa faca toate astea si nu pare ca e groaznic de greu (si nici nu le vad plangandu-se).

Deci nu tre’ sa ai o casa vraiste, un barbat pe care-l chinuie gastrita (de la prea multe senvisuri) si copii neglijati ca sa fii desteapta din citit, cum ar veni. Iar toate astea nu au nicio legatura cu frica de parasire ci cu echilibrul in care ar trebui sa ne placa sa traim. Poate ca asta tine si de norocul fiecaruia dintre noi de a gasi omul potrivit, pentru care sa faci lucruri de drag nu pentru ca trebuie. Dar nici nu cred in teoriile feministe si imi place de mor ca nu suntem si nici nu vom fi egali vreodata.

Foto: Woman Cleaning by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet