Accidente domestice
|Pentru ca tocmai era sa-mi rup gatul, citind contorul pentru curent electric. Cum? Ca o lebada gratioasa, desigur.
M-am urcat pe bratul canapelei din living (asa cum fac de obicei). Tineam in mana caietul pe care scriu indexul (asa cum fac de obicei). Am notat totul si, contrar obiceiului de a pune un picior pe canapea, langa bratul canapelei, am decis (din cine stie ce motiv cu totul neinteles) sa fac o pirueta si sa pun piciorul putin mai departe de brat. Bine jucat, bine gandit, ca am aterizat fix intre pernele cele mari, la partea de lemn de sub ele, scrijelindu-mi minune de piele de pe fluierul piciorului. Ma doare de crap, glezna mi-i umflata si amu stau ca babele cu gheata pe picior. Ca daca am vrut sa fiu gazela, na, gazela am fost.
In alta ordine de idei, nu e prima minune de felul asta pe care o fac. Parca mi se sterg lucruri din memorie, atat is de neindemanatica. De exemplu, acum cateva zile. Poate vreo doua saptamani, chiar. Merg la dus, linistita. Fac dus, ma intind dupa prosop (asta cu prosopul e alta necunoscuta: am carlig lipit de cabina de dus, eu prefer sa-l pun pe calorifer, mai departe, sa am de ce sa ma intind sa-l iau), ma sterg si dau sa ies. No, creierasul meu a uitat ca de mai bine de un an de zile tre’ sa ridic putin piciorul cand ies din cabina si ca nu-s chiar pe campie. Rezultatul: un dezechilibru aproape complet, soldat cu infigerea cotului in capacul de WC, in incercarea disperata de a opri din cadere 50 si ceva de kile de oase. Si acum ma doare cotul stang.
Cu vreo trei luni in urma, intr-un hotel (nu mai stiu in care), imi pun laptopul la incarcat. In cealalta parte de camera, ca stim cu totii cum sunt prizele in camerele de hotel. Si-mi zic, ferm: “Olteo, ai grija la cablu, sa nu-l faci tandari pe Bozo.” (pentru cine nu stie, Bozo e laptopul meu; nu vreau sa-mi spuneti ca am ceva probleme cu capul, stiu, multumesc). Desigur ca atat am tinut minte, pana l-am bagat in priza. Dupa ce ies de la dus (poate ca ar trebui sa nu ma mai spal, si faza de azi tot dupa ce-am facut dus am patit-o), ma duc hotarata spre telefonul care suna in draci. Ce cablu, ce “ai grija”, a sarit cablul ala de zici ca era elastic. Partea buna a fost ca a sarit din laptop si nu s-a intamplat nimic. Partea proasta a fost ca eu am incercat o manevra de saritura-salt-intins-spre-fata si am aterizat pe burta, cumva reusind sa-mi julesc ambii genunchi.
Nu le prea am pe astea cu instinctul de conservare.
Tweet
Se vede ca suntem din familie. Eu ma impiedic pe loc drept. Simplu. Sunt un hazard pe doua picioare :))))
Totusi, ai grija, ca mai avem nevoie de tine 😛
E inca ok, atata timp cat nu ajungi la accidente domestice in bucatarie. Eu am reusit sa ajung la spital dupa ce mi-am infipt cutitul in mana in incercarea de a desface o conserva
Auch!
Apropo de accidente aiurea: asta-vara cobor scarile…acasa…si erau patru doar, deci nu prea mare efortul….doar ca am uitat ca sunt patru si am coborat doar trei. La a patra am facut un pas urias in gol, soldat cu entorsa, fractura de tibie, gips 4 saptamani. Nici acum nu merg cum ar trebui. Concluzia: uitati-va pe unde mergeti!
Incep sa ma consider norocoasa… Se pare ca la voi accidentele sunt cam nasoale.
Eu doar ma bucur ca nu sunt singura predispusa la accindente din astea Cea mai grava am facut-o cand – in incercarea de a schimba becul din baie – m-am cototat pe marginea cazii (ca nu aveam chef sa imi aduc un scaun), am alunecat si m-am proptit cu mana atat de bine in masina de spalat rufe ca m-am ales cu o entorsa de toata frumusestea. Si am reusit performanta intr-o vara, cand am stat vreo luna plecata in tabere pe munte cu cortul sa-mi sucesc genunchiul fix in fata cortului. Impiedicandu-ma gratios de ancora lui. Deja cred ca putem face un club al oamenilor fara instinct de conservare