“Artistul trebuie sa tina minte ca publicul tradeaza”
Sunt cuvintele pe care le-am auzit mai inainte, la stiri, spuse de o femeie impresar, careia nu i-am retinut numele. Vorbea despre Madalina Manole si ultimii ei ani ai vietii de artista, ani in care s-a straduit sa se reinventeze si sa vina cu ceva nou, care sa o readuca in preferintele publicului. Bineinteles, n-a reusit, iar asta i-a provocat depresia care, pana la urma, a ucis-o.
Nu pot sa zic ca am apreciat-o pe Madalina Manole ca si artist. Da, cand eram mica, cantam si eu “Fata draga”, la fel cu toti ceilalti din jurul meu, dar niciodata n-am fost vreo fana. Nu i-am cumparat vreodata vreun disc, nu i-am descarcat de pe net melodiile. Si nici acum n-o s-o fac, daca pana acum n-am considerat-o reprezentativa pentru muzica romaneasca, nu e momentul sa incep acum.
Insa mi-a placut extraordinar de mult ca femeie. Mi se parea ca avea foarte mult curaj si o mare de ambitie, ca sa incerce tot timpul sa faca ceva nou cu muzica ei. Plus ca avea aproape 42 de ani cand si-a nascut baietelul, iar asta e o provocare pentru o femeie care era clar ca vrea sa arate ca scoasa din cutie, tot timpul. Ii admiram diferitele coafuri pe la show-urile de televiziune la care era invitata si ma tot intrebam cum de arata atat de misto, absolut de fiecare data si ma gandeam ca vad un om care n-are nici un fel de problema.
Si uite, in oamenii cei mai veseli din lume zac oceane de tristete, care ii fac sa recurga la gesturi necugetate, care nu mai pot fi luate inapoi.
Cineva zicea azi, pe la nush ce talk-show, ca Madalina nu-si iubea copilul, de a avut puterea sa-l lase singur. Eu cred ca nici nu se pune problema de asa ceva, sunt absolut convinsa ca negura aia in care o traia era taiata doar de momentele petrecute cu piticul. Si totusi, nici macar el n-a fost de ajuns.
E trist, foarte trist. Si chiar nu pot sa-mi imaginez cum de n-a vazut nimeni in jurul ei ca avea nevoie de ajutor. Chiar asa de tacuta sa fi fost in disperarea ei? Chiar asa sa nu fi simtit nimeni cat de adanca ii era depresia? Sunt intrebari la care, probabil, nimeni nu va avea un raspuns. Insa eu ma voi uita cu mai multa atentie la cei dragi…
Tweet
Si cred ca reciproca e la fel de valabila, publicul trebuie sa stie ca si artistii tradeaza.
Da dear, nimeni nu vede in jurul tau ca ai nevoie de ajutor, si poti fi foarte tacut in disperarea ta, si nimeni nu vede cat de adanca poate fi depresia. Atat pot sa-ti spun. 😐
Si eu ma gandeam la mine pe blog la depresia Madalinei si incercam sa imi explic de ce un om care arata atat de bine din exterior, din toate punctele de vedere, poate trai o drama psihologica.
Eu nu cred ca femeia Madalina Manole traia drama asta, ci artista din ea, pentru ca se simtea marginalizata ca artist de toate non-valorile care sunt promovate azi, si nu in ultimul rand de un sistem de valori gresit care nu da nici o sansa celor buni si valorosi.
Sa sacrifici atat de multe lucruri pentru pasiunea ta muzica, sa muncesti si totusi sa fi marginalizata, trebuie sa fie groaznic.
In occident vedem cum exista public si spatii la tv pentru orice fel de artist indiferent de varsta sau gen, dar aici se promoveaza numai anumite lucruri, iar restul sunt lasate sa moara.