Barrymore – FITO 2013
Recunosc, titlul e al spectacolului vazut ieri la FITO 2013. De fapt, n-o sa va povestesc despre spectacolul asta sau o sa o fac foarte putin. Pentru ca “Barrymore” nu e despre un actor decazut, ci despre viata pe care unii incearca sa o salveze si despre cum altii nu se lasa salvati cu niciun chip.
“Lasati-ma sa ma simt mizerabil” era, odata, deviza mea in viata. O perioada, desigur, nu pentru vecie. Dar aveam nevoie de asta, aveam nevoie sa ma simt atat de rau incat sa fiu sigura ca mai jos de atat nu voi putea sa cad. N-aveam nevoie sa fiu salvata, era o stare pe care trebuia s-o traiesc pana la capat, sa fiu sigura ca niciodata nu ma voi mai simti asa. Acela fusese primul meu moment de independenta totala, dar aveam sa-mi dau seama de asta mult mai tarziu.
Unii oameni, insa, n-au puterea sa se scoata din suferinta. Din trecut. Traiesc cu gandul la ce-a(u) fost odata si se amagesc ca vor putea retrai acel sine din nou. Se agata de trecut, spera intr-o nemurire a unei glorii de mult apuse, fara ca ei sa constientizeze asta.
Sunt omul care vrea sa salveze alti oameni. E ceva ce fac instinctiv, fara sa socotesc cat ma consuma asta. Culmea, nu ma plictisesc niciodata, lumea e plina de oameni care trebuie salvati. Nu, nu ma gandesc ca sunt multi cei care nu vor sa se salveze sau ca nu pot fi recuperati, pur si simplu, ca vor ramane asa pe vecie. Ca orice as face eu, ei vor ramane intotdeauna in punctul in care i-am descoperit.
Acest fragment e dintr-un draft scris acum mai bine de un an. Nu l-am publicat niciodata pentru ca n-a fost gata niciodata. Banuiesc ca astepta momentul potrivit sa iasa la lumina. “Barrymore” al Teatrului National din Cluj, in regia lui Tudor Lucanu, cu Ruslan Barlea si Anton Tauf (in mod sigur, descoperirea mea de la acest festival), a fost ca un fel de recunoastere a ceea ce am fost odata. Acum nu mai vreau sa salvez pe nimeni, am inteles (in sfarsit!) ca eu contez prea tare ca sa ma mai pun pe locul doi.
Cautati spectacolul asta. Simtiti-l ca pe una dintre cele mai reale lectii de viata vazute intr-o sala de teatru. Intelegeti-l pe Barrymore, urati-l, iubiti-l, fiti alaturi de el. Simpatizati-l pe Frankie, omul care crede ca poate, e capabil, sa smulga un om din negura in care singur s-a trimis. Plangeti atunci cand renunta, fara sa vrea, la a salva un suflet.
