Despre suporteri si cluburi de orice fel

Ieri am citit pe Digital Sport un articol despre relatia suporterilor cu cluburile de fotbal. Adica despre lipsa unei relatii, ca miserupismul cluburilor e aproape halucinant. Nimeni n-are nicio treaba cu nimeni, suporterii trebuie sa fie niste oameni care iubesc echipa aia indiferent de ceea ce se intampla la nivel de conducere, altfel orice echipa risca sa ramana fara sustinatori.

BC Timisoara, echipa noastra de baschet mult iubita, are niste suporteri. Putini, foarte putini. Niste tineri inimosi care sustin echipa pana in panzele albe. Fac deplasari, sa asiste la meciurile din alte orase, fac tot felul de bannere de sustinere, comanda torturi pentru zilele de nastere ale jucatorilor, atat cat pot si ei, din banii lor. Vorbesc de maxim 10 oameni, da?

No, pentru ca aia 10 oameni fac eforturi financiare in conditiile in care nimeni altcineva nu face, am propus ca acei suporteri sa fie primiti la jocurile din deplasare ale echipei fara sa fie nevoie sa plateasca bilet de intrare (da, unii sunt mai evoluati decat noi si platesc bilet de intrare la meciuri), ca un fel de  “va multumim ca ati venit pana aici, asa putini cum sunteti”. Da, am rezolvat intrarea de fiecare data, dar nu pentru ca a vrut conducerea, ci pentru ca m-am inteles eu cu oamenii de ordine. Unora le-am zis ca si suporterii echipei gazda intra gratuit la meciurile de la Timisoara (o mica minciunica, pentru ca toata lumea intra gratuit la noi), altora le-am platit biletul din buzunarul meu, ca imi era jena sa le zic suporterilor nostri ca nimeni nu da doi bani pe ei.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa acuz pe nimeni de nimic. Doar ca problemele din club cateodata sunt atat de mari incat nimeni nu se mai gandeste la suporteri, ci la buzunarul propriu. Nu, nu e o scuza, e o posibila explicatie. In Romania sunt mai importante sumele care se aloca unui buget de echipa (fotbal, baschet, schi nautic, nu conteaza) si cata bataie de cap avem sa impartim bugetul ala, suporterii – da-i in ma-sa, sa se descurce.

O alta explicatie oarecum ciudata am primit la un moment dat, tot de la cineva din conducere. “Pai ce, suporterii lui Poli primesc bilete gratuite la meciuri? Se descurca singuri, isi platesc transport si toate cele.” Ok, de acord. Dar aici nu punem in balanta suporterii, ca Poli are 1000 de fideli, iar BC Timisoara are 10. Atat de putini vor si ramane, daca nimeni nu face ceva sa le arate ca sunt importanti pentru echipa. Sa nu mai vorbim de faptul ca galeria lui Poli mai beneficiaza si de ceva sponsorizari de la oamenii care iubesc fotbalul. Ca nici conducerea lui Poli n-are treaba cu suporterii.

BC Timisoara nu are suporteri. Dragan Petricevic are suporteri (inca ii are, desi a plecat de-o vreme de la echipa). Shone Markovic are suporteri. Dan Paltinisanu are suporteri. BC Timisoara ii mai are pe cei de la Poli, care vin si umplu sala cu cantecele lor, dar daca ei n-ar fi, nimeni nu ar canta la meciurile de baschet. Conducatorii clubului se lasa furati de atmosfera de la unele meciuri si spun “da, suntem tari, avem galerie.” Iar daca galeria nu se aude, avem doua explicatii: “are Poli meci” si “echipa a pierdut meciul trecut”.

In Timisoara nu se mai pune pret pe sport. Echipa de fotbal e retrogradata din cauza ca oamenii primariei au fost atat de nepasatori la ceea ce se intampla cu echipa, incat l-au lasat pe Iancu sa faca ce vrea, n conditiile in care, de-o vreme, cei mai multi bani veneau de la bugetele de stat. Echipa de baschet incearca sa renasca dupa un sezon dezastruos, in care n-a prins play-off-ul, la doar un an dupa ce devenisera Campioni ai Romaniei.

Ne asteapta un sezon greu, si la fotbal si la baschet. As fi foarte curioasa cum ar arata sala si stadionul fara suporteri. Cluburile nu au nevoie de noi, nu?

*fotografia e de pe Tion.ro, de la meciul caritabil dintre Poli Timisoara si BC Timisoara.


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *