Dragoste 2.0

Iti mai aduci aminte cum ne-am intalnit? La acel business lunch prelungit, fara sa stim unul de altul, fara sa stim ca vom fi acolo. Ne-am placut din prima clipa, am discutat mult si am constatat ca oferta mea corespundea cu cererea ta. La final eu am decontat pe firma contravaloarea mesei, mi-a spus contabila ca pot sa bag pe “protocol”. Ne-am vazut si a doua zi si ai solicitat sa imi vezi sediul social. Am mers acolo si ti-am oferit un free sample din produsul meu si ai remarcat ca e corespunzator, indeplineste standardele europene in vigoare, privitoare la calitate. Nu am discutat de pret, nu erai genul acela de clienta si am considerat ca fac o vanzare ulterioara, ca investesc.

Ulterior ai revenit si ai devenit abonata. Iti placea produsul meu si, desi activam pe o piata concurentiala extrem de activa si aglomerata, mi-ai spus ca “mergi” cu oferta mea deoarece simteai ca fac totul pentru client si asta ma diferentia de altii. Am devenit parteneri de afaceri si, pentru o vreme, livrarile s-au efectuat la timp, platile la fel. Apoi ai zis sa trecem la barter si compensari. Am acceptat si asta deoarece afacerile mergeau bine, livram si la alte cliente si nu imi puneam problema de costuri, de CPM. Si nici nu am fost bulangiu sa calculez ROI la asa ceva. Pe parcurs, cererea ta a devenit tot mai mare si ai devenit singura clienta intrucat capacitatea mea de productie nu putea acoperi necesarul tau de produse si al altor cliente. Asa ca m-am rezumat la tine. Am renuntat si la advertising intrucat nu mai era necesar deoarece livram déjà tot ceea ce produceam.

Am plecat si in delegatie si am testat produsul si in alte medii: functiona la fel de bine.
Asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa fuzionam si am semnat acel contract pe perioada nedeterminata, pentru livrare exclusiva. Am renunat la sediile secundare si ne-am unit fortele intr-o locatie noua, mai mare, mai scumpa si mai potrivita pentru a scurtalantul logistic ce producea cheltuieli inutile cu transportul. Plus ca asa livram mai repede si mai proaspat. Am luat credit si am investit in mijloace fixe si in mijloace de productie. Numai ca a venit criza si tu ai inceput sa nu mai soliciti marfa ca inainte iar eu am fost nevoit sa folosesc mana de lucru ca sa produc pe stoc, ceea ce mi-a umplut depozitul. Asa ca am inceput sa am probleme in contabilitate: fiecare declaratie depusa trebuia rectificata, cecuri in alb, ordine de plata, vanzarile nu “bateau” cu incasarile, etc. Membrii adunarii generale au inceput sa se revolte si imi trimiteau faxuri din provincie, zilnic, solicitand rapoarte peste rapoarte. Am facut bilantul si am constatat ca ies pe pierdere.

Tu nu ziceai nimic, stateai putin la sediul firmei si ne pierdeam mintile in sedinte fara rost si rezultat. Asa ca am pornit un audit si am aflat ca mai luai marfa si de la concurenta, o dovedeau facturile de telefon si internet. Am fost socat si am intrerupt procesul de productie. M-am mutat in atelier. Am verificat metodologia de lucru, preturile, totul era in regula la mine. Ti-am trimis o nota explicativa solicitand respectarea contractului iar tu ai zis ca reziliezi, unilateral, conventia, ca nu mai e nevoie de mine ca unic furnizor si ca vrei sa incerci alta piata, alt produs, alt furnizor. Am declarat faliment, mi-am luat echipamentele si m-am mutat inapoi in sediul meu mic din care pornisem. Cu greu am evitat dizolvarea si mi-am platit datoriile la furnizori.

Acum sunt pe linia de plutire, am revenit in afaceri, am redus mult pretul, am un produs bun dar nu am cerere. Piata deja stie de problemele mele, advertisingul nu mai functioneaza la fel ca inainte si nu gasesc partenere de afaceri ca altadata. Deocamdata fac oferte si astept o relansare economica in partea a doua a anului. M-as multumi si cu o franciza.