Iubeste-mi pasiunile

Nu mai stiu exact ce emisiune am vazut pe la TV (ceva cu oamenii astia care canta), iar unul dintre concurenti povestea ca iubita lui nu stie ca participa la concurs, ca nu-l sustine deloc in treaba asta cu muzica, ca o minte de fiecare data cand are vreo cantare pentru ca ei nu-i place sa-l vada pe scena. Mai ales nu-i place ca-l vad alte fete, asta era problema.

Gelozia asta absurda ma descumpaneste si nu-i vad sensul. In teorie, se spune ca omul pe care il iubesti ar trebui sa beneficieze de sprijinul tau neconditionat atunci cand simte care ii e drumul in viata. In practica, foarte multe femei sunt in situatia acestei fete, cu mentiunea ca unele dintre ele mascheaza cu abilitate dorinta de posesie nemarginita a iubitului din dotare.

Am cunoscut la un moment dat un tip misto care lucra la ceva depozit en-gros, produsele comercializate nu sunt importante. Tot povestind despre una-alta cu el, am aflat ca ii place foarte mult sa picteze. Intr-una din vizite mi-a aratat niste poze pe care le facuse lucrarilor lui. Omul avea talent cu carul, iar el era gestionar intr-un depozit. L-am intrebat de ce nu organizeaza o expozitie cu lucrarile lui, puteam sa il ajut cu niste contacte. Mi-a spus ca si-ar dori, dar iubita lui nu vrea ca el sa faca asta, crede ca e o prostie care i-ar ocupa atat de mult timp, n-ar mai face niciun ban si n-ar mai avea timp pentru ea. Imi cazuse mandibula de uimire si l-am intrebat daca e sigur de sentimentele ei. Da, era sigur.

Peste cativa ani m-am intalnit cu el intr-un alt oras, pur intamplator. Iubita il parasise cu vreun an in urma si la despartire ii spusese ca devenise prea blazat si ca nu mai are niciun fel de sclipire. N-o mai atragea. Omul isi reprimase atat de tare pasiunea pentru pictura incat nu mai ramasese nimic din el. Dupa despartire a reinceput sa picteze si la momentul intalnirii noastre avea un vernisaj in orasul respectiv.

Nu mi-as cenzura pasiunile pentru nimic in lume. Din fericire, n-am fost nevoita vreodata sa fac asta. Nici n-as putea sa interzic vreo pasiune (exceptie face pasiunea pentru alte femei; de fapt, si cu aia sunt de acord atata timp cat nu stiu ce se intampla, dar asta e alta poveste). Sunt de acord cu compromisurile in relatie, dar de aici pana la a interzice lucruri care fac bine spiritului, e cale lunga. Poate ca nu inteleg niste pasiuni, poate ca nu inteleg cum ajungi sa iti dedici trei sferturi din viata unui lucru care iti pune sangele in miscare si iti provoaca adrenalina, dar pot sa admit ca intr-o relatie nu trebuie sa fii musai cel mai important, tot timpul, pentru celalalt.

Iubirea neconditionata e o utopie. Toti ne-o dorim, niciunul dintre noi nu stie cum sa ajunga la ea. Se spune ca iubirea adevarata vine atunci cand iti doresti ca omul de langa tine sa fie fericit. Eu zic ca iubirea adevarata vine atunci cand iti doresti ca omul de langa tine sa fie fericit chiar si atunci cand acea fericire vine din alta parte, in unele momente. Si daca nu esti in stare sa incurajezi si sa sustii pasiuni, atunci ar trebui sa te lasi de iubit.

Nu, sa iubesti cu pasiune nu e un compromis acceptat.


9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *