Dupa ceremonie

No, ca mi s-o ridicat usor tensiunea, de dimineata. Dintr-un motiv stupid, bineinteles, ca io nu ma ‘nervez decat din motive tampite.

Aseara, adormind pe la mijlocul unui episod din “The Outer Limits”, am pierdut desfasurarea live a Oscarurilor (mno, oarecum live pentru mine, urma sa vizionez cateva site-uri, cu tasta F5). De dimineata, cum m-am trezit, am pornit calculatorul si m-am pus pe urmarit rezultatele, care m-au bucurat foarte mult: Sean Penn – cel mai bun actor, Slumdog Millionaire – cel mai bun film, Kate Winslet – cea mai buna actrita si Penelope Cruz – cea mai buna acrtita in rol secundar.

Si motivul nevrozei mele: pe o gramada se site-uri, o gramada isi dau cu parerea despre cat de prost e Slumdog Millionaire; ca e o poveste idioata, usurica si fara substanta. Ca e plictisitor. Ca e film indian (???). Numai motive aiurea. Acum, fiecare are dreptul la o parere, asa e. Insa ma surprind comentariile altora pentru ca eu credeam ca lumea o sa aprecieze o poveste de suflet dintr-o mare de povesti cu efecte speciale. Credeam ca oamenii o sa simta bucurie cand vizioneaza un film in care ideea principala e aceea de a-ti urma visul, oricat de greu ti s-ar parea sa-l atingi.

Dar, banuiesc ca oamenii sunt satui de povesti. Sunt satui de fericirea altora si sunt frustrati de nefericirea lor. Vor filme cu Holocaust, crime, razboaie si roboti care se transforma. Cineva spunea, pe unul din site-urile cu pareri pro si contra, ca Slumdog Millionaire pare o poveste a fratilor Grimm. Si? Asta ar trebui sa-i taie din valoare?


24 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *