Femeile si memoria de elefant
Voi, barbatii, credeti ca noua ne e usor sa traim cu fiecare nenorocita de amintire pe care o pastram in milioanele de sertarase ale memoriei. Pentru ca, da, femeile au o capacitate extraordinara de a retine date de nastere, de casatorie, de cununie, de botez, de taiere a motului, de cumetrie; stim exact cand am avut prima cearta in cuplu si putem sa redam cu exactitate schimbul de replici care a dus la concluzia “plec la mama!”.
De cand ma stiu, am retinut toate rahaturile. Prima mea nota mai mica de 10 am primit-o undeva prin clasa a treia. Tragedie, nici nu stiam cum sa merg acasa si sa le spuna lor mei ce mare prapad. Nota era 8, luata la matematica si n-o sa uit niciodata cat de necajita am fost. Ar fi trebuit sa imi dau seama de atunci ca n-o sa fiu vreo lumina la materia asta, dar eu eram convinsa, atunci, ca e un accident.
De exemplu, azi e ziua de nastere a fostei sotii a unui fost iubit. V-am rupt, asa? Oare de ce naiba tin io minte porcariile astea, ca nu ma ajuta cu nimic in viata? Sau de ce tin minte formatia preferata a unui om pe care l-am vazut de maxim trei ori in viata mea? Incurcate sunt mintile muierii.
Acum multi ani am avut o cearta cu fostul sot, pe atunci iubit. Cearta pornita, printre altele, de la faptul ca eu voiam sa mergem intr-un loc in concediu, iar el zicea ca nu-i place acolo. Atat mi-o trebuit, ca am stiut sa-i aduc aminte ca i-a placut locul ala pe vremea cand avea alta iubita, iar acum nu-i mai place. S-apai sa te tii cu argumentele muierii care se simte tradata si neiubita indeajuns. Of course, acum ma umfla rasul, dar atunci aveam 21 de ani si eram amorezata pana peste varful urechilor. Cand bietul om a zis, in sfarsit, da, mi-am dat seama brusc ca nu vreau sa merg cu el intr-un loc in care a fost cu alta. Dar la concluzia asta am ajuns dupa vreo doua ore de cearta.
Tinem minte toate tampeniile pamantului si ne mai miram ca barbatii-consorti nu ne mai zic nimic, chiar daca ne pisicim pe langa ei, cu formula bine-cunoscuta “haaaaai, puiu’, ca nu ma supar”. Atunci pe loc nu, dar peste fix 3 ani si 3 luni jumate o sa ne aducem aminte.
Dar, va zic, nu-i usor sa traiesti cu memoria asta de elefant.
*poza de aici
Tweet
nu e usor?! :)) understatement, I say!
uneori e al naibiului de greu sa uiti lucruri! chiar si cand vrei!
vai de sufletu meu …tin minte toate detaliile, mai ales cand e vb de o cearta; dar la fel de bine tin minte detaliile sweet…cand e vb de uitat ceva, aoleu, mai greu…sau ft greu.
hahaha, ziua de nastere a fostei sotii a unui fost iubit o stiu si eu :)) dar, doar pentru ca e aceeasi cu a mea! asta se pune?
a_dia, nu se pune daca e aceeasi cu a ta :))
să te legi de orice rahat de genu’ e totuși o artă. complicat: exact ce anume să reții, când să folosești amintirea potrivită pentru maximizarea scandalului, etc… mi se pare o adevărată jonglerie și tot timpu’ am fo fascinat de cum puteți face tot jocul ăsta de echilibristică atât de natural… :))
@nebuloasa dar iti dai seama, bietul de el, sa aiba doua iubite cu aceeasi zi de nastere, iar pe una s-o ia si de nevasta!
poate ca i-o fi mai bine fara ele! #soarta
Mie mi se pare fascinant cum ei nu tin minte chestii esentiale dar isi aduc aminte toate tampeniile. De exemplu, uita de yiua ta de nastere, dar tin minte ca acum 2 ani si jumatate, in timp ce conduceai spre nu stiu unde ai ascultat o melodie si vai ce faina a fost.
o fi de la trompe…?
Țineți voi minte detaliile astea dar știți ce intră în categoria memorie de scurtă durată? Intră momentele în care vă simțiți bine, unice și iubite alături de acea persoană (indiferent că e actualul sau fostul prieten/iubit/soț sau cum vreți voi să îi spuneți).
pentru ca femeile sunt relaxate. eu de exemplu cand eram angajat si un tip relaxat stiam pe de rost: numerele de marca a 150 de colegi si scrisul fiecaruia plus semnatura acum nu mai pot sa retin nimic. conteaza foarte mult stresul. mai nou notez si cat e ceasul
pai inventeaza tu un joc, iubita…asta daca nu te cosideri muiere.
e inevitabil ca intr-o relatie de lunga durata sa intervina monotonia…
invata sa colorezi…nu insela…probabil acum nu mai ai 21 ai 29 sau pe undeva…ti-a cam trecut varsta si nu mai te poti juca asa cum o faceai, dar ai un AS in maneca: esti isteata
coloreaza ceea ce ai…o sa te trezesti zambind pentru ca totul e colorat din fantezia ta neinteleasa decat de tine
sa fii iubita
:))) Doamne… musai sa citeasca Iubi postul asta. Parca as fi scris eu postul asta, atat de mult ma regasesc in el. io tin minte exact cum eram imbracata la toate primele intalniri la care am fost cu fiecare tip. :))) plus ca imi aduc aminte dialoguri intregi fara sa le fi scris undeva. 😛
Tomata cu scufita, exact, si eu tin minte dialoguri lungi si laborioase :)) Da’ nu-i chiar usor sa traiesti cu ele, nu?
aaah, pai le indes acolo intr-un coltisor si cand imi vin in minte le povestesc cui apuc. :)))
Jesus, femeie…si va mai intrebati de ce plecam la mama. De asta au disparut dinozaurii.
Tot in clasa a III-a, tot 8, tot la matematica. Ba imi aduc aminte ca era in carnet a doua nota pe pagina din stanga. A, eu inca mai cred c-a fost un accident.
Si eu imi aduc aminte de un 7 la istorie din clasa a sasea, tin minte o gramada de lucruri idioate, dar am un handicap major: nu tin minte date, zile de nastere, aniversari, le ratez cu brio, si vorbesc de oamenii importanti de langa mine. Am inaugurat un calendar anul asta pe care am trecut toata lista si am speranta ca voi scapa fara gafe majore.
asta e vrei nu vrei ti minte ….poate ar trebui sa nu mai dam atentie la orce kkt k poate asa o sa ai doar esentialu .