Gazeta de festival oradean. Disciplina dansului

Sunt cateva chestii pe langa care treci in viata, fara macar sa le acorzi o privire, desi ar avea nevoie de mult mai multa atentie. Sunt lucruri pe care le luam “de bune” desi altii muncesc nevazut si nestiut ca noi sa le putem avea. Sunt artisti care ne ofera un spectacol vizual atat de intens incat nu ne mai intrebam cata munca se afla in spatele acelui spectacol si doar ne bucuram de tot ceea ce vedem pe scena.

Azi, in prima zi de Toamna Oradeana, am vazut din fata scenei si din culise o trupa de dans care a insufletit niste oameni care nu se asteptau ca o seara de vineri sa ii umple de atata energie.

Perceptia generala e ca atunci cand vezi niste copii ca se pregatesc sa intre pe scena, pentru niste dansuri naucitoare, nu te gandesti ca in spatele scenei e atata autocontrol. Coordonatorul lor a venit la un moment dat si i-a spus uneia dintre fete, care se pregatea sa intre: “Auzi, intri tu in locul lui Moni. Ea nu poate”. Fata a facut ochii mari, a tras aer in piept si a intrebat: “Tot acolo unde am intrat atunci, da?” “Da, da, hai, esti buna, poti.”

Atat i-a spus, iar fata aceea a intrat pe scena cu o incredere in ea fantastica. Si s-a vazut. A cantat, a dansat, a avut atitudine, a fost mult peste alti dansatori mult mai celebri decat ea in lumea asta larga.

Au avut un show senzational. Cu muzica buna, unele piese fiind interpretate de solista lor, pentru ca e o trupa de show adevarat, nu doar o trupa de dans. Au fost in Las Vegas, i-au uimit pe toti cei care i-au vazut la concursul de hip-hop dance la care au participat si s-au intors acasa.

Future M&Q. Asa se numesc. Si sunt tari, dom’ne.

PS: la sfarsitul spectacolului, coordonatorul lor i-a adunat pe toti intr-un cerc, departe de ochii oamenilor, i-a pus in cerc si i-a felicitat. S-au strans in brate si au urlat intr-un fel in care numai trupele tinere si pline de energie pot face. Au plecat alergand, fericiti, dupa un spectacol care a fost la inaltime.

PS2: acest copil era in public. Eu eram in fata scenei, in zona presei acreditate, pe cealalta parte a gardului. Atat e de frumos copilul asta, ca nu m-am putut abtine si a trebuit sa-i fac o poza.

Tweet