Hai sa nu mai fim atat de cool

Observ ca femeile zilelor de azi au tendinta din ce in ce mai mare de a-si arata “relaxarea” vizavi de caracterul mai libertin al barbatilor din jurul lor. Am inceput, cu toatele, sa ne manifestam dispretul fata cele care pretind de la iubitii lor putina atentie sau fata de cele care au o oarecare gelozie pe care nu o ascund deloc.

Trebuie sa recunosc ca, in primul rand, postul meu e scris ca un fel de “note to self”, pentru a-mi aduce aminte ca, nu demult, eram si eu una din “relaxatele” astea, pe care nu le durea nici in cot de atitudinea nonsalanta a barbatilor cu care iesea. Evident ca toata relaxarea mea s-a terminat in momentul in care am stiu ca imi doresc ceva mai mult cu omul cu care aveam o oarecare relatie la un moment dat.

Aceasta atitudine libera e un fel de otrava, sau, cel putin, asa am perceput-o eu. A-ti nega statutul si gandurile de femeie e o greseala imensa, chiar si numai din cauza faptului ca (desi ne e greu sa recunoastem) ne afecteaza actiunile cele mai marunte. In felul asta, riscam sa alunecam pe o panta sociala mai putin flatanta, care le permite celor din jurul nostru sa ne catalogheze. Si desi declaram sus si tare ca nu ne pasa de parerea celor din jur, totusi, nu traim in jungla, iar societatea e cea care ne face sa nu ne simtim atat de singuri precum Tarzan.

Aproape toate femeile pe care le intalnesc sunt oripilate de ideea de a avea o femeie drept prietena si spun ca mai bine stau cu barbatii, ca ei inteleg mai multe si nici nu exista motive sa se certe. Probabil pentru ca intre femei exista tot timpul o competitie, care are barbatul cel mai misto, job-ul cel mai fain, papucii cei mai noi si tenul cel mai catifelat. Chiar daca aceasta competitie nu se manifesta, ea exista si poate crea presiune intre o prietenie dintre doua femei. Stiu ca si eu am simtit-o, la un moment dat, in 17 ani de prietenie s-au intamplat si bune si rele, dar nimic nu e mai reconfortant decat o prietena femeie care sa respecte si sa sprijine tot ce ai facut in viata.

A fi femeie inseamna o multitudine de contadictii, chestii care pana si pe noi ne pun in incurcatura cand ne gandim la ele. Inseamna o anumita pedanta, pe care trebuie s-o dobandesti, nu s-o declari. A fi femeie inseamna toane cand iti alegi nuanta de ruj si lacrimi cand te uiti la Sweet November a zecea oara. Nu poti fi femeie si, in acelasi timp, sa fii total independenta de el. Da, independenta e buna (mai ales cea financiara), dar trebuie sa existe o oarecare dependenta emotionala si sociala pentru a-l face pe el sa simta ca esti a lui.

Asta ne e farmecul, iar acest farmec vine odata cu timpul, la unele dintre noi. Altele sunt mai norocoase, se nasc cu misterul acela de care sunt invaluite toata existenta lor. Ma simt femeie in cel mai pur sens al cuvantului atunci cand imi intind buzele spre el, sa le sarute; si atunci cand pun bot ca imi zice nu stiu ce; si, mai ales, atunci cand il bazai cateva minute bune intrebandu-l cu ce sa ma imbrac, cu bluza nush care sau cu rochia nush care. Caci sunt puternica si, totusi, atat de fragila, si de visatoare, si de naiva si de orice mai e nevoie sa fac un amalgam pe care nu pot si nu vreau sa il inteleg.

Nu le mai permiteti sa va lase sa traiti intr-o ambiguitate care lasa urme adanci. Nu-i mai lasati sa faca misto de chestii la care tineti, dar pe care va e jena sa le recunoasteti, pentru ca, nu-i asa, sunteti de-a lor. Incepeti sa va respectati simtamintele, placerile, dorintele si felul in care vreti sa va duceti viata. Pentru ca e usor sa fii femeie, mai greu e sa accepti toate responsabilitatile care vin din asta.

Tweet