Intr-o seara racoroasa
Sambata asta, dupa o saptamana nebuna, cu probleme la munca si in afara ei, am hotrat sa ma relaxez la minunata terasa “River Deck” de pe malul Begai. M-am aranjat, m-am parfumat si am purces la intalnirea cu prietenii. Acolo – stupoare – am constatat ca sunt printre cele mai imbracate femei (bine, majoritatea aveau max 20 de ani, deci erau un fel de fete mai degraba, nu femei). Oricum era destul de frig afara, asa ca la o rafala de vand mai puternica, ghiciti cine era mai fericita? Dar nu despre asta vreau sa va povestesc. Ci despre faptul ca mitul conform caruia barbatii care, daca vin in club, stau o noapte intreaga cu ochisorii atintiti pe formele femeilor din jurul lor. Nu stiu daca isi aminteste cineva de afirmatia lui Tibi Neuronu despre barbati, pe care n-o sa-i vezi niciodata in stand in grup si refuzand femeile care vin spre ei. Neuroane, eu i-am vazut. Vreo 7 sau 8 erau. Pe langa ei, un grup de foste gimnaste (stiu asta pentru ca erau amicele unui tip care statea cu noi la masa), usor inveselite de alcool, care aratau intr-un mare fel. Si care incercau prin tot felul de metode sa intre in vorba cu grupul mai sus mentionat. Nimic. Pauza. Aia isi vedeau de paharele lor si de cantat, ba chiar pareau deranjati de incercarile domnisoarelor. Si nu, nu erau gay. Un gay nu rade ca un dement cand o domnisoara se impiedica de piciorul unuia care statea cam in mijlocul drumului.
La un moment dat am aflat ca sunt la un chef de burlacie. Serios??? Pai in cazul asta, am vazut inca un mit distrus…io stiam ca un chef de burlacie trebuie musai sa contina vreo prezenta feminina, ori astia nu dadeau semne ca ar fi interesati de treaba asta.
Se duce naibii lumea asta, nici barbatii nu mai sunt ce-au fost…
ce oameni bre 😀