Masurarea succesului

In ce se masoara succesul unui festival? In bilete vandute? In “viewership estimat” al activitatii online? In multumirile invitatilor? In raportarile stufoase trimise sponsorilor? In numerele de ore dormite (sau nedormite) de organizatori?

Probabil ca in toate astea si inca ceva: in zambete. Sau, poate, in energia pe care o simti in tine cand a venit si ultima zi, ti-ai luat “ramas bun” cu un nod in gat si apoi pleci sa infrunti viata pe care o stii, problemele care n-au disparut, dar faci toate astea usor mai multumit de tine: au mai trecut niste zile pline de atata frumos incat nu stii cum sa-l imparti pe categorii, asa incat sa-ti mai ajunga o vreme, macar pana anul viitor.

Zambetele astea nu-s posibile fara partenerii aia care ofera bani, se dau peste cap pentru tot soiul de bartere, fac in asa fel incat zecile de mii de euro necesare organizarii unui asemenea festival sa se stranga in visterie si de acolo sa plece spre ceva cu siguranta bun pentru copiii nostri: educatia alternativa prin arta.

Scriu asta pentru ca se cuvine sa le multumesc si eu. Daca ei nu ar exista, eu n-as mai avea unde sa merg acasa, in mijloc de august, in fiecare an.

OMV Petrom si Tara lui Andrei. O fi Petromul asta cum vreti voi sa-i spuneti, dar eu stiu un singur lucru: de ani multi dau bani seriosi pentru ca tara asta sa creasca la cap. Investeste in tineri, in educatia lor, in proiecte indraznete care presupun multa munca si dedicare.

BRD. Pastrez un cont la ei de foarte multa vreme doar pentru ca, in spatele acestei banci cu comisioane mai putin fericite, exista niste oameni carora chiar le pasa de clienti. Iar bucuria-mi e cu atat mai mare cu cat vad ca incep sa se implice in evenimente care fac mult bine.

Bitdefender. Despre ei am mai scris aici, pe blog. Sunt fan, au un produs romanesc, directioneaza fonduri catre evenimentele care ajuta creativitatea, lucru esential atunci cand lucrezi in dezvoltare de softuri. Practic, mi se pare ca investesc chiar in viitorul lor staff, alaturandu-se unor evenimente care au ca scop educatia tinerei generatii.

CEZ Vanzare. M-am facut fanul astora de cand i-am vazut pe toate gardurile la Garana Jazz Fest. Acum ma ofer sa scriu despre ei oricand mi-or cere, in orice fel de campanie, daca isi doresc; multe in Ideo Ideis 9 nu s-ar fi intamplat daca n-ar fi fost ei.

Avon. Sunt consumatoare de produse Farmec si asta nu se va schimba. Dar, daca-mi va trebui vreo mascara, promit sa contactez cel mai apropiat reprezentat.

Aqua Carpatica. De ei nu mai zic nimic, toata lumea stie cate proiecte faine finanteaza. Ceea ce nu stie toata lumea e cat de mult se dau peste cap sa nu refuze oferirea de ajutor celor care au evenimente care se potrivesc mult cu valorile lor de brand.

Terasa Conciato. Nu stiu daca va veti nimeri vreodata prin Alexandria. Dar daca da, va rog mult sa mergeti pe acolo si sa beti macar o cafea. Va va fi servita cu o vorba buna langa, oricat de obositi sau nedormiti sau plini de clienti ar fi acei oameni. Multumesc pentru masa, doamnelor si domnilor.

(alti parteneri si sponsori gasiti aici, dati un ochi daca sunteti curiosi cine a mai contribuit la bunul mers al lucrurilor de la Ideo Ideis 2014)

Dragi sponsori, sunt convinsa ca veti primi rapoarte, dar eu vreau sa va arat mai jos un alt fel de raportare pentru investitia voastra din acest an: oameni surprinsi de Radu, al caror zambet nu se putea captura daca n-ar fi existat festivalul asta minunat.

Puteti citi mai multe despre Festivalul de Teatru Tanar din Alexandria pe Facebook, Twitter, Instagram si blog. 

Tweet